DE CE ”IUBIȚI PERVERȘII”. VOI, FEMEILE.

Publicat pe Actualizat pe


Public un nou articol resuscitat de pe defunctul blog,  ușor modificat ”genetic” pentru actualul blog.  Pe 13 Octombrie 2013, postasem o critică la adresa best-seller-ului ”De ce iubim femeile” al lui Cărtărescu. Și nu mi-am schimbat părerea.

 –––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Am citit și eu De ce iubim femeile. Acum 8 ani. Integral.  Povestire după povestire. Unele istorisiri mi-au relativ plăcut, altele mi-au indus doar o stare de confort emoțional. Neprovocator. (Cu toate acestea, Cărtărescu rămâne un reper obligatoriu în istoria ultimilor 30 de ani de literatură românească.)

Lansată în colecția ”Cartea de pe noptieră”, scrierea nu și-a propus, totuși, mai mult decât o tematică  învecinare cu crema hidratantă, penseta sau cu diverse produse contraceptive (”concepte” imanente noptierei). Scopul declarat trădează mijloacele.

Totuși, aș fi avut pretenția unei cărți mai puțin fisurate logic. Dacă am închis ochii la ușurătatea povestirilor componente, în schimb, am contractat o irecuperabilă intoleranță la ultimul capitol: ”De ce iubim femeile”: ”Pentru că au sâni rotunzi, cu gurguie care. . .”. Am constatat că femeile din universul cărtărescian sunt asemănătoare femeilor cunoscute de mine și, totuși, dintr-o specie diferită.

Cartea nu e reductibilă la acest pasaj. Dar acesta este fragmentul-sinteză a(l) gândirii-simțirii lui Cărtărescu în materie de femei. Și ar fi trebuit să fie inatacabil! State of the art! 

Acest text final m-a blocat într-un soi de Spiritus Interruptus. El conține un mesaj (probabil) involuntar subliminal. Un balans subtil între cele două sexe, dar un balans fără echivoc. 

Începând cu versul  ”Pentru că nu miros a transpiraţie sau a tutun prost. . .”,  simultan cu  apologia femeilor, Cărtărescu relevă, alternativ-deductiv, și un portret implicit nestilizat, chiar abrutizat al BĂRBATULUI. 

Practic, autorul zugrăvește femeile prin opoziție cu o categorie marginală de bărbați – Homo Primitivus.  

Pe coloana stângă  am plasat pasajele cărtăresciene care fac trimitere la ”sub-specia” masculină. Pe coloana dreaptă am compus, ușor caricaturizat, portretul neromanțios al Bărbatului, derivat strict din scrierea citată.

TEXTUL LUI CĂRTĂRESCU. PENTRU FEMEI
TEXT ”PERVERTIT” PENTRU BĂRBAȚI
Pentru că nu miros a transpiraţie sau a tutun prost…
Pentru că miros a transpirație și a mahoarcă de la o poștă, ca niște bărbați autoimunizați la săpun și pastă de dinți.
…şi nu asudă pe buza superioară.
Pentru că asudă pe buza superioară, iar combinația cu mucozitățile frumos scurgătoare este exact lubrifierea care îți lipsea.
Pentru că merg pe stradă drepte, cu  capul sus, cu umerii traşi înapoi şi nu răspund privirii tale când le fixezi ca un maniac.
Pentru că merg cocârjați, striviți de povara vinovăției de a fixa femeile ca niște maniaci, gata să le posede la primul colț de stradă.
Pentru că în pat sunt îndrăzneţe şi inventive nu din perversitate, ci ca să-ţi arate că Te iubesc.
Pentru că în pat sunt îndrăzneți și inventivi  din perversitate, doar ca să-ți demonstreze cât de mult Se iubesc pe Ei, Virilii.
Pentru că fac toate treburile sâcâitoare şi mărunte din casă fără să se laude cu asta şi fără să ceară recunoştinţă.
Pentru că fac toate treburile sâcâitoare şi mărunte din casă ca să te facă să te simți obligată și recunoscătoare câte zile conjugale ți-o mai rezerva.
Pentru că nu citesc reviste porno şi nu navighează pe site-uri porno.
Pentru că revistele porno sunt pentru ei  o formă de elevație supremă. Și sunt toți niște Robinson Crusoi ai navigației pornoceanice.
Pentru că joacă şah, whist sau ping-pong fără  să le intereseze cine câştigă.
Pentru că joacă şah, whist sau ping-pong cu acel aer inefabil de scandalagii care nu știu să piardă.
Pentru că şofează prudent în maşini lustruite ca nişte bomboane, aşteptând să le admiri când sunt oprite la stop şi treci pe zebră prin faţa lor.
Pentru că şofează, ca niște scelerați, maşini dotate opțional cu noroaie laterale, aşteptând să îi admiri când îți taie calea cu fluierături mitocănești. Tocmai când treceai și tu pe zebră, ca o gazelă inocentă.
Pentru că nu se masturbează. (pentru că sunt vaccinate antirabic, nu turbează, nu mas-turbează, nici nu se. notă comicultural)
Pentru că se masturbează ca niște pitecantropi autosexuali, în timp ce femeile stau toată ziua cu mâinile la vedere.
Pentru că sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia şi proza lumii.
Pentru că se scrie pentru ei doar un sfert din poezia și literatura lumii. (Pentru că cititul e pentru ei o repetabilă povară. Sau că nu vrea ei să citească, de-aia…) Restul e literatură de așezat pe noptieră.
Pentru că poartă un război total şi inexplicabil contra gândacilor de bucătărie.
Pentru că tolerează, explicabil, gingășia gândacilor de bucătărie, când îi surprind bucățelind în haită feliile de cașcaval pané.
Pentru că în filme nu fac duş niciodată înainte
de-a face dragoste, dar numai în filme.
Pentru că în filme fac duş înainte de-a face dragoste, dar numai în filme!
Pentru că iau viaţa în serios, pentru că par să creadă cu adevărat în realitate.
Pentru că iau viața la mișto, ca niște infantilizați ai realității virtuale.
Pentru că nu se gândesc cum să i-o tragă tipului drăguţ pe care-l văd în tro­leibuz.
Pentru că sunt setați genetic să facă sex maniacal, enclavizat în orgii imaginare, cu toate femeile bune de coțăială din troleibuz.
Pentru că nu-ţi pun mâna pe fund decât în reclame.
Pentru că nu-ți pun mâna pe fund decât la coadă la morcovi, la ieșirea de la Hollywood Multisex și în parc, pe bancă, cu verigheta ascunsă pe furiș în buzunarul din dreptul inimii.
Pentru că nu le excită ideea de viol decât în mintea bărbaţilor.
Pentru că obsesia violului e inclusă genetic doar în ADN-ul bărbaților. ADN = Antropomorfism Dezaxat Neurotic (asta doar la bărbați!)
Pentru că au de fiecare dată orgasm. Pentru că dacă n-au orgasm nu îl mimează.
Pentru că n-au de fiecare dată orgasm. Și chiar dacă n-au orgasm, ei tot ejaculează. Pentru că sunt bărbați și n-au nevoie să mimeze că sunt femei !!!
Pentru că sunt femei, pentru că nu sunt bărbaţi, nici altceva.
Pentru că sunt bărbați, pentru că nu sunt femei, deși nimic nu mai e sigur după postarea asta.

Cu siguranță, femeile nu aveau nevoie de o asemenea alăturare. Ele nu sunt comparabile cu bărbații. Și întrebați orice femeie: ar prefera să nu fie comparabilă nici cu alte femei! Dar despre specia ”femeie-unicat” voi mai avea ocazia de a vorbi. 

Între timp, semnalez o reacție similară, publicată de Dragoș Bucurenci în ”The One”, despre care însuși autorul spune că este, citez ”unul dintre cele mai puțin neîndematice texte scrise de mine pentru o revistă glossy”.  L-am citit și mi-e teamă că sunt în dezacord cu negarea negației sale. Deși mai elaborat decât textul cărtărescian, cred că Bucurenci derapează uneori în zone teribiliste ideatic.

Avea și Freud dreptate. Misterul feminin devine cu atât mai cețos, cu cât încerci să te apropii mai mult de el.

(poate că nu este elegant ce am făcut, dar eu am considerat textul lui Cărtărescu drept un atac implicit la persoana bărbatului și o infidelă zugrăvire a naturii feminine)

Anunțuri

14 gânduri despre „DE CE ”IUBIȚI PERVERȘII”. VOI, FEMEILE.

    psi a spus:
    Iunie 13, 2014 la 2:45 pm

    😆 sincer, mircea cărtărescu este departe de ceea ce eu aş numi o lectură plăcută, incintantă, cel mult… călduţă. ghinionul lui, poate, este că înainte de „de ce iubim…” citisem peter eszterhazy – o femeie, o carte care tratează în stil epistolar, aceeaşi dilemă a bărbatului îndrăgostit de femeie. şi recunosc că, de departe, mi-a plăcut mai mult.
    aşa că mă întreb acum, citindu-te, dacă autorul despre care vorbim astăzi, cunoaşte femeile ori prin demersul său literar încearcă să se apropie, cam fără succes aş zice, de acest univers.

    Apreciază

      ComiCultural a răspuns:
      Iunie 14, 2014 la 7:54 am

      Citind mai ales poezia contemporană – cea recunoscută și premiată pe la festivaluri și concursuri – am senzația că sunt depășit de vremuri. Combinația de provocare intelectuală – răscolire emoțională o găsesc din ce în ce mai rar.
      Cunoașterea unui număr remarcabil de femei, în profunzime, e obligatorie ca să te apuci să diseci firea femeiască.
      Poate pun și eu mâna pe un Esterhazy.

      Apreciază

        psi a spus:
        Iunie 14, 2014 la 11:16 am

        din păcate, sunt cam pe-aceeaşi baricadă privind înţelegerea poeziei contemporane, simt la fel ca şi tine, o depărtare de emoţie, de răscolire. 😦 o fi o nouă modă limbajul de carton colorat care exprimă… nimic?
        atunci prefer de departe poezia clubului nostru, aceea în care un vers îţi mai taie răsuflarea.

        Apreciază

          ComiCultural a răspuns:
          Iunie 14, 2014 la 1:52 pm

          Ne mai taie din când în când, fără îndoială, dar noi scriem la foc automat, nu ne aplecăm asupra poeziilor ca un veritabil poet, care scrie pentru posteritate. Dar ce mare e bucuria când scrii ceva sub presiunea timpului și apoi constați că ai cochetat cu maximul tău de potențial… că orice ai modifica, n-ar suna la fel de bine…

          Apreciază

            psi a spus:
            Iunie 14, 2014 la 2:00 pm

            pentru posteritate? crezi tu că s-a gândit vreodată nichita la posteritate? sigur, comparaţia este forţată, suntem hăt mici faţă de el… dar sunt sigură că el a scris de sete, de patimă… de starea aceea care, până la urmă, ne aseamănă.

            Apreciază

              ComiCultural a răspuns:
              Iunie 14, 2014 la 2:15 pm

              Fără îndoială, poetul trebuie să fie consumat de patima scrisului. Dar, la un moment dat, toți se gândesc și la posteritate, pe lângă netăgăduibila speranță a recunoașterii în timpul vieții. Bineînțeles, când scrii, trebuie să te golești de orice tentație lumească, altfel ești un simplu versificator populist. Trebuie să te exprimi 100% pe tine, fără să-ți pese de reacția celorlalți.
              Sper să mai simt în curând și eu plăcerea abandonului în lumea imaginației, pentru că, deocamdată, sunt angrenat în alte activități. O vreme, o să mai repubic niște scrieri de pe blogul mort, apoi vreau să intru cu toată râvna în subiectele ținute în draft de luni de zile.

              Apreciat de 1 persoană

    july a spus:
    Iunie 13, 2014 la 5:15 pm

    Citind argumentatia lui Cartarescu( eram la un curs), m-a bufnit rasul . Nu cred ca a cunoscut direct o femeie, doar personaje din literatura . Le idealizeaza incat nu ramane nimic din adevarata femeie care fascineaza cu eternul mister feminin . Sa fie vorba despre sfintele din Biblie ? 😆

    Apreciază

      ComiCultural a răspuns:
      Iunie 14, 2014 la 8:11 am

      Poate a cunoscut, dar a scris pentru epuizarea tirajului. Multe femei doresc să se regăsească în idealizări. Și nu știu dacă e deranjantă idealizarea – poți spune din capul locului – ”în această scriere, voi evidenția doar frumosul din femei”. Dar modalitatea aleasă de Cărtărescu este incorectă față de tagma masculină. Și sunt uimit că nu s-a sesizat nimeni ani de zile asupra procedeului cărtărescian.
      În plus, orice generalizare naște și semne de întrebare. E riscantă. Pentru că aici nu vorbim despre alegeri electorale: 50+1 dintre femei sunt ”așa”, deci avem acoperire.
      Complicat. Prea complicat, sunt mahmur, e sâmbătă dimineață.

      Apreciază

    roxdumitrache a spus:
    Iunie 14, 2014 la 11:16 pm

    Ce usurare simt citind articolul tau si comentariile! credeam ca am o problema daca nu suspin dupa Cartarescu si scrierile sale. Cat despre poezia contemporana, ma gandeam ca sunt nascuta cam demult si asta ma face sa nu o pot intelege. Dar bag de seama ca suntem mai multi ramasi pe margine, incercand sa gasim totusi ceva de care sa ne prindem.

    Apreciază

      ComiCultural a răspuns:
      Iunie 15, 2014 la 11:25 am
      1. Până la urmă, Cărtărescu nu e reductibil la ”De ce iubim femeile”. El are cărți de prim-plan. Levantul, Visul, trilogia ”Orbitor”… E adevărat, însă, că nu e cel mai digerabil dintre scriitori. Și nu neapărat că ar fi greu de înțeles.
      2. Despre poezia actuală, promit să mă mai documentez.

      Apreciază

    dagatha a spus:
    Iunie 15, 2014 la 9:11 pm

    Na! La fileu, cum s-ar zice! De când coc o ciornă despre cartea asta!
    Constat că am ratat multe când erai „dincolo”, așa că…trebuie să recuperez! 😉
    Paralela făcută de tine este…interesantă. 😀 Depinde de perspectivă. Nu-s o specialistă, so… 😈

    Apreciază

      ComiCultural a răspuns:
      Iunie 16, 2014 la 7:28 am

      Nici eu nu pretind că am făcut o analiză literară. S-a scris destul pe tema asta. Iar eu evit să scriu pe blogul meu ce s-a mai scris. Așa că am țintit o slăbiciune de ”nișă” a respectivului text.
      Ce plăcere mai mare pot avea decât să găsesc puncte de vedere în acord cu mine?… A. știu: să fiu contrazis, să se nască o polemică mușcătoare, la finalul căreia să cad de acord cu ”adversarul” meu că fiecare dintre noi are dreptate în felul lui! 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s