AȘTEPTÂNDU-L PE NIETZSCHE (1) – Coșmarul

Publicat pe Actualizat pe


/ ”Calul din Torino” – între coșmarul dostoievskian, delirul nietzscheian și absurdul lui Beckett /
640px-Friedrich_Nietzsche_drawn_by_Hans_Olde
Nietzsche – desen de Hans Ole
Torino, Piața Carlos Alberto, 3 ianuarie 1889. Un birjar încearcă fără succes să-și determine calul să înainteze. Furibund, vizitiul începe să-și biciuiască fără milă bidiviul. La scenă asistă și filosoful german Friedrich Nietzsche, care are un acces de compasiune și sare la gâtul animalului, izbucnind în plâns.  La scurt timp, i se declanșează primele simptome severe ale nebuniei care îl va chinui mai bine de zece ani, până la moarte.
Criza lui Nietzsche din 1889 a apărut pe un fond maladiv care pusese stăpânire pe trupul lui încă din copilărie. Dureri repetate de cap încă de la 9 ani, probleme cu vederea – culminând cu orbirea ochiului drept la 29 de ani, apoplexie, sifilis  și demență spre finalul vieții. O viață sub semnul insuficiențelor fizice, prin contrast cu strălucirea sa spirituală.
Nietzsche a fost un mare admirator al lui Dostoievski. Și este extrem de probabil ca biciuirea calului din Torino să fi declanșat în el o asociere insuportabilă cu sfâșietorul coșmar al lui Raskolnikov din ”Crimă și pedeapsă”. Firește, nu pot aduce argumente în acest sens, dar simbolistica e seducătoare și fecundă. Și, oricum, nimeni nu a reușit să îl diagnosticheze cu exactitate pe Nietzsche.
Reamintesc. În ”Crimă și pedeapsă”, Raskolnikov își trăia zbuciumul său moral legat de crima pe care plănuia s-o comită.  Tânărul ex-student se înveșmântase într-un cod moral napoleonian al eludării, chiar al depășirii condiției umane, al înfăptuirii unei crime ”mici” în slujba unor aspirații mărețe. Grandomania îi atrofiase simțul realității, al moralei.
Într-o noapte, se visează copil, alături de tatăl său, în orașul natal, fiind martor la schingiuirea pînă la moarte a unei mârțoage de către stăpânul ei beat.  Este un coșmar din care maturul Raskolnikov se trezește cu sentimentul îndoielii față de legitimitatea morală a crimei pe care urma s-o înfăptuiască în viața reală. Dar tot va comite crima, cauționat de repere morale eronate. Apoi e măcinat  de noi contradicții interne care îl întorc către o necesară purificare prin căință și prin ispășire.
Ca și Raskolnikov,  Nietzsche nu e străin de sentimentul înălțării deasupra semenilor săi. Dar, spre deosebire de personajul dostoievskian, filosoful demonstrează o dotare intelectuală corelativă superiorității pe care o afișează. În ultima sa carte, ”Ecce homo”, își face explicită conștiința propriei valori – ”Eu vin din înălţimi pe care nici o pasăre nu le-a întâlnit în zborul ei, cunosc abisuri în care nu s-a rătăcit încă nici un picior de om. Mi s-a spus că e cu neputinţă să mi se mai lase din mâini o carte de-a mea odată ridicată – eu tulbur până şi odihna de noapte”. . . Scria aceste rânduri cu un an înainte de declanșarea ireversibilei degradări mintale.
Nietzsche, în schimb, trăiește coșmarul biciuirii calului pe viu. Izbucnirea lui isterică este un semn al regresiei sale mentale, al infantilizării sale emoționale, care îi va accelera deteriorarea fizică până la moarte.
Departe de mine de a echivala rătăcitul Raskolnikov cu titanul Nietzsche. Dar am considerat necesar să creionez contextul unei întâmplări pe care o voi continua în articolul următor. Și, ca să îl citez pe filosoful german, sper să vă tulbur și eu puțin odihna de noapte. . .
(Nimic despre Beckett, deocamdată 🙂 )
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
Articol scris în cadrul rubricii PSIluneala.
Tema săptămânii este ”Coșmarul”.  Cu un simplu click, găsiți o sumedenie de coșmaruri inspirate. Din realitate . . .
Anunțuri

18 gânduri despre „AȘTEPTÂNDU-L PE NIETZSCHE (1) – Coșmarul

    july a spus:
    Iunie 16, 2014 la 7:12 pm

    Noroc ca-i vara si noapte-i departe ! :)))

    Apreciază

      ComiCultural a răspuns:
      Iunie 16, 2014 la 7:23 pm

      Nu se știe care noapte, va urma cândva… 🙂

      Apreciază

        july a spus:
        Iunie 16, 2014 la 7:25 pm

        ,,Intr-o nu stiu care noapte, intr-un nu stiu care sat ? ” :))) aflam la stirile de la ora 5

        Apreciază

    abisurile a spus:
    Iunie 16, 2014 la 8:00 pm

    Fiecare cu doza lui de nebunie. La unii nu se vede cu ochiu’ liber.

    Apreciază

    psi a spus:
    Iunie 16, 2014 la 9:27 pm

    eu vin din lumescul unui campionat mondial… de fotbal. bucata mea de circ, dacă vrei, pe care o recunosc.
    ceea ce-mi dai tu este mai mult decât pâine.
    dar am nevoie de răgaz ca să filtrez totul. cumva, calul din torino este pentru mine o scenă greu de acceptat. mi-este instant rău numai rostind cele trei cuvinte.

    Apreciază

      ComiCultural a răspuns:
      Iunie 16, 2014 la 10:08 pm

      Microbistă înrăită? Să nu-mi zici că ești pe la Rio…
      Recunosc că articolul ăsta nu merge chiar ca … uns pe pâine. Trebuie filtrat, adevărat. Dar ce urmează e o lume în care te vei simți ca la tine acasă, într-un coșmar în care ai vrea să te scufunzi masochist… Subiectul e extrem de ofertant, nu ”condeiul” scriitorului…

      Apreciază

        psi a spus:
        Iunie 16, 2014 la 10:42 pm

        îs la rio cu gândul. de fapt la salvador. 🙂
        înrăită? pătimaş sună parcă mai bine. parcă…

        Apreciază

          ComiCultural a răspuns:
          Iunie 17, 2014 la 9:25 am

          Asta da surpriză! Nu neapărat o contradicție în termeni 🙂 …

          Apreciază

            psi a spus:
            Iunie 17, 2014 la 9:30 am

            eh, dacă studiezi trecutul blogului, găseşti nişte avancronici pisiceşti. 🙂 de altfel ele vor apărea la un moment dat, după ce trecem de faza grupelor. deocamdată… pic de somn.

            Apreciază

    Mitzaa Biciclista a spus:
    Iunie 17, 2014 la 9:43 am

    Bună,
    Sper că ți-ai rezolvat problemele.
    Eu abia acum am descoperit mesajul tău din gmail. Îmi pare rău, ultima perioadă la mine a fost și este atât de încărcată încât nu am mai avut timp de blog/bloguri, de povești, mailuir etc.Însă dacă există google, am putut să dau peste noul tău blog după supriza de a vedea că celalalt nu mai există.
    Sper că ești bine.
    S-auzim de bine.

    Apreciază

    ComiCultural a răspuns:
    Iunie 17, 2014 la 4:05 pm

    E deja istorie.
    Merci de trecere.
    Blogul e un lux pentru cei ocupați. Și pentru mine a devenit un ”scump”, dar reușesc o distributivitate rezonabilă între diferitele activități.

    Apreciază

    lotusull a spus:
    Iulie 3, 2014 la 7:13 pm
      ComiCultural a răspuns:
      Iulie 4, 2014 la 9:25 pm

      Este!
      Un destin lumesc semiratat, o posteritate provocatoare și controversată.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s