A murit cel mai copil dintre marii actori
A murit Robin Williams.
Mă simt de parcă ar fi murit Peter Pan.
Și pentru că Peter nu are cum să moară, simplist-silogistic, o să-l reținem și pe Robin prizonier în lumea noastră.
O să-mi revin repede din uluială, o să revăd pe ”fast forward” toate momentele de magie interpretate de Robin de-a lungul timpului și o să mă las pradă celei mai potrivite stări de spirit cu acest moment:
Don’t Worry, Be Happy!
(videoclip în care apare și contagiosul, inimitabilul, inimă-tandrul Robin):
Sursa foto: www.chicagoreader.com
ComiCultural 
august 12, 2014 la 9:33 am
îmi amintesc şi astăzi una dintre cele mai frumoase replici ale sale, aceea în care, în „good will hunting” îi spunea lui matt damon că iubirea înseamnă acceptarea defectelor celuilalt. îmi amintesc…. multe. şi tac… câtă durere s-o fi adunat în zâmbetul lui? prea multă…
ApreciazăApreciază
august 12, 2014 la 10:44 am
Ohoo… și câte altele… văd că July, mai jos, mi-a luat-o înainte cu faza din Dead Poets Society. De vreo doi ani mi-am propus să îl revăd, să îi retrăiesc spiritul. Sună dulceag, dar spațiul poeziei e spațiul tuturor stărilor și plecărilor posibile.
ApreciazăApreciază
august 12, 2014 la 11:47 am
a, da… şi acel film… neapărat.
ApreciazăApreciază
august 12, 2014 la 1:05 pm
La ”concurență„ cu ”Regele pescar”. În alt registru, dar nu mai puțin provocator.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
august 12, 2014 la 9:39 am
A fost prima „ştire” de dimineață 😦
M-a făcut să mă simt…nici nu ştiu cum să descriu… 😦
Actorul meu preferat…
ApreciazăApreciază
august 12, 2014 la 10:44 am
Cred că e o stare similară la scară planetară.
ApreciazăApreciază
august 12, 2014 la 9:39 am
Comicii sunt oamenii cei mai tristi, spunea cineva, dar el a reusit mereu sa-mi inverseze starea, din trista in putin mai optimista . Imi pare rau, dar sper ca acum sufletul sau zambeste linistit .
ApreciazăApreciază
august 12, 2014 la 10:49 am
E posibil să existe o dualitate compensatorie. Simbolul clown-ului cu un ochi care râde și altul care plânge are un substrat cât se poate de real. Iar Robin interpreta admirabil ambele stări de agregare sufletească.
ApreciazăApreciază
august 12, 2014 la 9:41 am
ApreciazăApreciat de 1 persoană
august 12, 2014 la 10:50 am
Unul dintre filmele tinereții mele timpurii …
ApreciazăApreciază
august 12, 2014 la 9:53 am
Dumnezeu să-l odihnească. Tare mult mi-a plăcut. 😦
ApreciazăApreciază
august 12, 2014 la 10:53 am
Tare, precum bine zici!
ApreciazăApreciază
august 12, 2014 la 11:24 am
Avea mereu ochii tristi, ca si cum stia secrete pe care nu le detin toti muritorii. Inclin acum sa cred ca el chiar stia aceste secrete. Si ca trebuia sa plece cu ele.
ApreciazăApreciază
august 13, 2014 la 8:13 am
Avea o tristețe de om timorat, introvertit. Oricât de expansiv era rolul jucat, avea un comportament retractil, nu simțeai la el explozia aceea latentă care ființa alți actori mari – dintre care îmi vine acum în minte doar Toma Caragiu – un alt sensibil, dar cu doze apreciabile de colericitate.
ApreciazăApreciază
august 12, 2014 la 12:40 pm
Pentru mine rămâne un veșnic Peter Pan și un veșnic suflet de copil, suflet bun. Regret că zâmbetele lui s-au stins…
ApreciazăApreciază
august 13, 2014 la 8:14 am
Juca perfect asemenea roluri, dar, ca oricărui actor mare, i s-au potrivit și partituri ceva mai mature.
ApreciazăApreciază