Câinii de pază ai teocrației

AnaTemă

/ Gay vs Biserică. Două minorități.

Una, Sexuală. Cealaltă, Spirituală. /

/ ”una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă”. . . /

 

 

Se făcea.

Ca-ntr-o lucrare drăcească, ca-ntr-o ne-bună vestire se făcea.

Pe cuprinsul blagoslovitei, ortodoxitei noastre țarine, o prădalnică secetă se-ntindea.

Pe flori, pe ochi, pe buze și morminte, cum Blaga zicea.

Ca o nesfârșită eclipsă de ploaie, ca o respirare blocată-n cerul unei guri de rai.

Nimic nu ajutase. Nici rugile popilor, nici mătăniile dreptpreacredincioșilor.

Nici moarta aceea cu ochii vii, disperat botezată Speranța. 

Și floare cu albină nu se-ntâlnea. Și gură de om se usca. Și ochi de vultur se-mpăienjenea. Și praf de pe morminte pe oameni s-așeza.

.. . . . . . . . . . . . . 

Și-ntr-o bună zi,

Din senin, din prea senin, de sub soarele preaplin,

Minunea se întâmpla!

O ploaie măruntă și deasă se ițea!! 

Ca un recurs la Blagoveștenie se ițea.

Ca o transpirație post-Geneză se scurgea.

Ca o stoarcere de lacrimi de sfinți se întețea.

Și cu mult soare ploua!

Dar nu! Nu apa șiroia!

Cu har dumnezeiesc pământul se-mpânzea!

Pe cale revelată, deci, ploua.

Și apă invocată ascetic și stingher de preoțime pe Pământ cădea.

Și apă deja sfințită în stratosferele divine ale imaginațiilor sfertodoxe curgea.

Și spre cerul izbăvitor, un cor de mii de degețele enoriașe scâncit icono-lătra.

Și soboare de preoți  Evangheliile își despletea. (dezacord comis voluntar – ”soboare-despletea” – n.a.) 

Și toate câte sunt, pe Pământ și aiurea, de la Dumnezeu era. (tot dezacord, tot voluntar, tot n.a.)

Și, deodată, zbang!

Pe cer, oare, ce-apărea?

Păi, curcubeul apărea!

Căci, apa cu soarele se-ntâlnea.

Și fenomen fizic îi zicea.

Și stupoare în amvoane!

Și blasfemie la Mitropolie!

Și plouă cu plângeri de la îngeri!

Păi, curcubeul seamănă izbitor de mult cu steagul minorităților sexuale!!!

–––––––––––––––––––

Am pamfletat mai sus fantezist-maladivin, îngrețoșat fiind de întâmplarea cu accente drama-comice, petrecută în Botoșani. E arhipublică, dar o schițez mai jos. 

Pe 11 septembrie(mâine), la Botoșani începe SeptemberFest. Expoziții de pictură, expoziții foto, teatru, poezie și altele asemenea. Hrană spirituală. Programul îl aveți aici.

Edilii au planificat să suspende peste străzi și vreo 400 de umbrele multicolore, între restaurantul ”Botoșani” și Biserica Uspenia. Iar poze aveți aici.

Totul părea minunat. Până a intervenit câinele de pază al teocrației, ca să-mi parafrazez titlul. Adică reprezentantul bisericii locale. Care a reclamat asemănarea izbitoare dintre culorile umbreluțelor și steagul oficial al minorităților sexuale, pastelat în aproximativ culorile curcubeului. Pe care îl aveți aici:

Nu prea e de comentat. Subiectul e deja mort pentru mine. Pentru că-mi impun să trăiesc într-o altă realitate.

A celor cu creier ”nepurificat”.

A celor cu  psihic nepastelabil.

A celor care nu vor afurisi niciodată curcubeiele. (deși curcubeul are și o simbolistică religioasă, dar este altă poveste, scrie aici.)

Asta nu înseamnă că sunt de acord cu existența unui steag al minorităților sexuale sau cu partea greu acceptabilă a manifestărilor lor indecente.

Dar denunț minoritățile spirituale care vor să pună cătușe naturii umane.