Iluminarea lui Ungaretti vs Înserarea lui Quasimodo

Publicat pe Actualizat pe


Aveam vreo 17 ani. Ascultam la radio o emisiune despre lirica lui Giuseppe Ungaretti (1888 – 1970).

Și mi-a rămas în minte următorul poem:

Mattina 

      M`illumino

      d`immenso.

Dimineața

     Mă iluminez

     de (atâta) nemărginire.

Nimic mai simplu. Nimic mai încăpător.

Parcă îl aud murmurând pe Nichita: ”Atât de mult conținut învelit cu atât de puțină formă!”.

Dacă poezia ar fi o sculptare în imensitatea lexicală a unei limbi, închipuiți-vă cum ar arăta statuia ”Mattina”. Ca un corpuscul supracondensat explodând într-o inundație solară.

Să ni-l imaginăm acum pe Ungaretti pe 26 ianuarie 1917. Este soldat în primul război mondial. Este la Santa Maria la Longa, după o lungă bătălie și se trezește într-o dimineață de iarnă, viu, cu sentimentul Iluminării. Și scrie ce simte.

             

Ungaretti_Giovane

”M`illumino d`immenso.”

Pentru poetul italian, a fost doar o revelație. O puteam avea oricare dintre noi. O putea avea Confucius. O putea avea Dante. Petrarca. D`Annunzio. Și poate că au avut-o. Dar primul care a scris-o este Ungaretti.

Poetul e singur. El este acum Unicul copleșit de Imensitatea spațiului. Spațiul este prelungirea lui, nu este dincolo de el. Devin un Întreg.

Iar Spațiul este expresia vizuală a Privirii: e conștientizat doar în prezența Luminii.  Aici, Întunericul nu încape în cuvinte. Nu în cuvintele lui Ungaretti.

Sinele și Universul. Sufletul și Iluminarea. Punctul și spațiul. Aici și pretutindeni. Stare și Proces. Interdependență. Covârșire. Contopire. Teme care pot gravita oricând în jurul acestui poem nano-gigant.

Știm. Poezia nu are datoria de a da răspunsuri, ci de a naște noi întrebări. Noi teme.

*******************

Poezia e libertate, dar îmbracă și forme ”samavolnice”. Imaginează posibilități care pot anula orice altă realitate. ” M`illumino d`immenso” este paroxism la scară cosmică, atât de puternic, încât parcă neagă Întunericul.

Giuseppe Ungaretti a dat glas, subsecvent, ororii față de Război – simbol al Căderii, al subumanizării, al Întunericului. Iar poemul lui a fost un act de ”dezertare” din dimensiunea războiului,  a lumii decăzute, într-o cu totul altă dimensiune: cea a atracției și a contopirii universale.

Dar Lumina nu este singura cale. O știe prea bine și Ungaretti. Lumina veșnică ar însemna moartea nuanțelor. Ar duce la orbire.  Coexistența Luminii cu Întunericul este o temă la fel de fecundă.

De aceea, la final, voi ”opune” Dimineții lui Ungaretti, Seara lui Salvatore Quasimodo (1901-1968), contemporanul său (asociere sugerată de omul de litere italian Gian Lombardo):

Ed è subito sera

       Ognuno sta solo cuor della terra

       traffito da un raggio di sole: 

        ed è subito sera

Și deodată e seară.

       Fiecare om stă singur, pe inima Pământului,

       străpuns de o rază de soare:

       și deodată e seară.

–––––––––––––

De la contrar la complementar e mai puțin decât un pas.

Anunțuri

7 gânduri despre „Iluminarea lui Ungaretti vs Înserarea lui Quasimodo

    psi a spus:
    Septembrie 13, 2014 la 10:01 am

    e at\ta frumuseţe în cele două… opusele… că tac la rându-mi.
    şi te iert că iarăşi ai amânat fragii, numai şi numai pentru că. 🙂

    Apreciază

      ComiCultural a răspuns:
      Septembrie 13, 2014 la 10:13 am

      Știi și tu, Psi, că scrierea de texte cu încărcătură sufletească necesită stări de grație, pe lângă timpul fizic de care eu dispun tot mai puțin în ultima vreme. Primul episod cu fragii e aproape scris, dar trebuie perfecționat, vreau să iasă un pic altfel.
      Iar articolul de față e o inițiativă extrem de veche de-a mea. Pusă în practică, în sfârșit, așa cum o merita. Deși merita mai mult, dar or scrie alții mai mult pe tema asta, eu nu mă transform în critic literar, nu sufăr de impostură 🙂

      Apreciază

        psi a spus:
        Septembrie 13, 2014 la 6:07 pm

        ştiu. eu doar mulţumesc. m-ai trimis direct în amintiri, în vremurile când desluşeam prima oară lirica italiană… parcă ieri şi totuşi atât de mulţi ani trecuţi…

        Apreciază

    Carmen Pricop a spus:
    Septembrie 17, 2014 la 8:30 pm

    După ce psi s-a retras, ne-am reorganizat. Jocurile noastre vor fi găzduite de Blogul lui Cartim (cartim.ro). Ne-am gândit să te anunţăm şi te aştemptăm atunci când timpul şi inspiraţia îţi văr îngădui. 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s