IntroSpectator (1)

Publicat pe Actualizat pe


Dragi cititori,
Sînt mai bine de 16 ani de cînd scriu la Dilema (veche). . . (Este, practic, dublul celei mai lungi relaţii pe care am avut-o cu cineva!). Am fost de faţă la naşterea revistei, la aniversările ei succesive, la părăsiri (unele, din fericire, temporare) şi regăsiri, la prime-veniri şi primeniri, la schimbări şi mutări, la bucurii şi tristeţi, la suişuri şi coborîşuri şi iar suişuri. Cum se zice la nuntă, „la bine şi la greu”. A fost – o mărturisesc fără nici un bemol – cea mai plină experienţă profesională pe care am avut-o vreodată. La lansarea Dilemei, în ianuarie 1993, Cosaşu a spus (memorabil cum îl ştim) că o revistă se face dansînd. Ei bine, tot ce mai pot adăuga este că am dansat – dilematic – cît să schimb vreo zece perechi de pantofi. Dilema a reuşit acest pariu aproape imposibil: să armonizeze „stilurile de dans” diferite ale unor oameni feluriţi. Am dansat, fiecare cum am putut şi ştiut, însă pe aceeaşi muzică. A dance to the music of time (este titlul unui roman englezesc) în interpretarea orchestrei dirijate de Andrei Pleşu.
Iar la sfîrşit, o reverenţă.
Alex-Leo-Serban
Alex. Leo Șerban (Sursa: bookaholic.ro)
Spun, aici, „sfîrşit” pentru că simt că, în ce mă priveşte, am ajuns la un fel de finiş. Cheful de a dansa mi-a pierit. A intervenit o rutină, o rugină, o insatisfacţie (pur personală) legată de meseria de jurnalist. Şi chiar de critic de film: am văzut, în ultimii ani, cum acest statut – la care visam, adolescent, nesperînd că visul mi se va împlini – a ajuns să nu mai însemne nimic. Credeam că sîntem utili, noi, criticii de film; îmi dau seama însă tot mai mult că probabil împărţim cu cronicarii de dans calitatea de „cea mai nefolositoare meserie din lume”. Asta, văzuţi din afară. Dinăuntru, constat că ceea ce începuse ca o pasiune devine un soi de sinecură. Sîntem invitaţi la festivaluri, în jurii etc., ca şi cum am fi deportaţi în vagoane de lux. Condiţia fiind să nu ne uităm o clipă pe geam, ci numai la filme. Or, dincolo de geam, oamenii nu văd filmele pe care le vedem noi, ci filmele de la televizor, pe care noi le-am văzut deja. Părem că ne chinuim să stoarcem soare din castraveţi. . .
Am avut totuşi norocul să fiu martorul renaşterii filmului românesc. Numai că, din păcate, perspectivele – şi aici – sînt sumbre. Cînd doi dintre cei mai optimişti regizori români (Cristian Mungiu şi Tudor Giurgiu) recunosc, în diverse interviuri, că filmul românesc a luat un start bun, dar va rata finişul din indolenţă sau incompetenţă instituţională, lucrurile sînt mai grave decît dacă ar spune-o un pesimist incurabil. Nu ştiu dacă românii mai sînt interesaţi să vadă filme româneşti bune; ştiu însă sigur că statul nu dă o ceapă degerată pe ele. Ce să mai vorbim despre critică. . .
Mi-ar fi, cu siguranţă, foarte comod să mă prefac, avînd de partea mea – deja – comoditatea de a scrie uşor, fără efort. M-aş preface că jurnalismul e ceea ce-mi place mai mult să fac, că lumea e foarte interesată de opiniile mele, că statutul pe care mi l-am dorit e la fel de prestigios ca atunci cînd mi l-am dorit, că nimic nu s-a schimbat şi că, în fond, chiar dacă totul s-a schimbat, pot continua ca şi cum – un finiş comod, senin şi nedilematic. Dar, tocmai pentru că întrebările pe care mi le pun sînt mai numeroase decît răspunsurile pe care le-aş putea da, am decis să mă opresc aici. O experienţă se încheie, dar căutarea continuă, căci lumea e mare.
Vă mulţumesc că m-aţi însoţit o bucată de drum.
a.l.ş.

 

[”Cuvânt de rămas bun”, de Alex. Leo Șerban.
Articol publicat în Dilema Veche, în noiembrie 2009, înainte ca Leo să părăsească România cu destinația Buenos Aires. 
Republicat tot în Dilema Veche, pe 10 aprilie 2011, la două zile de la moartea sa la numai 52 de ani (cancer limfatic), la spitalul ”Matei Balș” din București.]
Anunțuri

16 gânduri despre „IntroSpectator (1)

    Irina a spus:
    Decembrie 2, 2014 la 9:19 pm

    Sensibilă şi curată analiză. Cu astfel de jurnalişti am avea, poate, o presă scrisă nu doar bună, ci una care chiar vorbeşte oamenilor, esenţei lor. Dar cum ce e bun se termină sau pleacă… Sau nu.
    Deci va fi şi o parte a doua. Aştept cuminte.

    Apreciază

      ComiCultural a răspuns:
      Decembrie 2, 2014 la 9:38 pm

      O dezamăgire cu iz de disperare introvertită, exprimată public de cel mai bun critic din ultimii douăzeci-treizeci de ani din România, Irina. Partea a doua? Hmmm… enigma humanum est 🙂

      Apreciat de 1 persoană

        Irina a spus:
        Decembrie 2, 2014 la 9:51 pm

        E vina mea, văd, mai mereu, partea luminoasă chiar şi într-o dezamăgire. Sau partea cu iz de adevăr. Exprimarea publică şi asumarea celor spuse nu e la îndemâna oricui, fie el un gazetar cunoscut sau un blogger mic. Oricum, mulţumesc pentru lecţia primită. Am avut întotdeauna un soi de cult pentru această meserie, pe care mi-ar fi plăcut să o urmez dacă aş fi avut curajul unor alte alegeri la vârsta la care alegerile sunt posibile şi realiste.
        Enigmă sau nu, citesc cu răbdare şi recitesc cu plăcere orice postezi.

        Apreciază

          ComiCultural a răspuns:
          Decembrie 2, 2014 la 9:58 pm

          What lecție??? Nu am contrazis scrisele tale, am exprimat nuanțele percepute de mine. Și nu mă ridica mai sus decât sunt!
          Și mie mi-ar fi plăcut. Nu mi-am dat seama la timp, deși am avut cu Geo Saizescu o discuție prin anii 90, să nu-mi mai amintesc ….

          Apreciat de 1 persoană

            Irina a spus:
            Decembrie 2, 2014 la 10:07 pm

            Lecţia de exprimare a domnului Alex Leo Şerban. De aia zic. Nu m-am simţit chiar deloc contrazisă.
            Bine, nu te mai ridic, chiar dacă nu o fac. Nici măcar amabilitatea nu o mimam în scris, încerc să transmit ceea ce cred, nu vorbe mustind de complezenţă.

            Apreciat de 1 persoană

              ComiCultural a răspuns:
              Decembrie 2, 2014 la 10:17 pm

              Scuze, dar commentul tău părea o replică la commentul meu anterior, nu la scrierea lui Alex. Acum e ok! Și nici nu te suspectam de complezențe, Ferească God & Spiritus Sancti 🙂 ! Just o neînțelegere, a trecut!

              Apreciază

                Irina a spus:
                Decembrie 3, 2014 la 12:18 am

                Te faci „vinovat” de starea mea de bine din aceasta seara! M-a amuzat mult mica „neintelegere”. Ma bucur mult ca s-a clarificat. Seara buna! 🙂

                Apreciază

    psi a spus:
    Decembrie 2, 2014 la 9:24 pm

    hmm….. asta e introducerea la frăguţe, zici?
    dincolo de gluma- forţată, pentru că finişurile sunt întotdeauna brumate- am putea la rându-ne să ne întrebăm care este utilitatea scrijelirilor noastre. din fericire noi ne permitem luxul de a scre pentru noi, de a păstra intimitatea scrierii, lăsând vederii un vârf de iceberg.
    ce-ar fi fost astăzi pasiunea acestui om, dacă ea nu s-ar fi scris în dilema veche. o risipă în vânt?
    şi încerc să văd dincolo de postare motivaţia ta… sper că n-o iei pe urmele hipertensivului că mă sui în tren!

    Apreciat de 1 persoană

      ComiCultural a răspuns:
      Decembrie 2, 2014 la 9:39 pm

      Ai ghicit.
      Oare la care parte mă refer? 🙂

      Apreciază

        psi a spus:
        Decembrie 2, 2014 la 9:57 pm

        la introducerea cu frăguţe te referi… este? 🙂

        Apreciază

          ComiCultural a răspuns:
          Decembrie 2, 2014 la 10:00 pm

          Ai ghicit?
          Oare la care parte mă refer? 🙂

          Apreciază

            psi a spus:
            Decembrie 2, 2014 la 10:26 pm

            alooo! la partea a bună. uof… mă năcăjeşti taman când sunt eu happy?

            Apreciază

              ComiCultural a răspuns:
              Decembrie 2, 2014 la 11:52 pm

              Apreciază

                psi a spus:
                Decembrie 2, 2014 la 11:56 pm

                :)))))
                u better run, baby! frăguţa te paşte! de crăciun.

                Apreciază

                  ComiCultural a răspuns:
                  Decembrie 3, 2014 la 12:01 am

                  Fragii-s aproape gata!! Dar aveau nevoie de o recoltă în stil de gală. Iar mai de gală decât un început cu Alex. Leo Șerban era greu de găsit. To be continued, so…

                  Apreciază

                    psi a spus:
                    Decembrie 3, 2014 la 12:06 am

                    perfecţionistule. me happy…. 🙂

                    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s