IntroSpectator (3)

Publicat pe Actualizat pe


Începuturile mele de spectator.
Mi-a luat mult timp să înțeleg Cum să mă uit la Filme. Din copilărie și până în prima tinerețe am mers la cinematograf mai degrabă pregătit de entertainment, decât de un act artistic. (Nu c-ar fi ceva fundamental rău în asta, dar, de exemplu, mi-e și rușine să recunosc la câte filme de unică folosință am plătit bilet! Sau cu câtă plictisomnolență i-am receptat la început pe Tarkovski sau pe Godard! Și chiar și pe Bergman. . .).
Mă scufundam în întunericul sălii de cinema ca un gălbenuș pregătit de o clocire epică. Simțeam că renasc de fiecare dată într-o nouă realitate – a filmului gata să mă adopte, chiar și în postura de decor sau de figurant.  Îi percepeam pe actorii aceia de pe ecranul cinematic ca pe niște semizei antropomorfi. Probabil, un feeling apropiat de al aztecilor post-columbieni, uluiți de armele de foc ale spaniolilor cărora le atribuiau o ascendență divină. 
cinema-screen eye
Sursa: http://www.fastcompany.com/
Magia ecranului mă confisca în așa hal, încât drumul spre casă îl parcurgeam ca printr-un păienjeniș contagiat de povestea care continua în imaginația mea. Spre adolescență, fantasticul din mine s-a  mai transfigurat, devenind un fel de alter-realitate pe care începeam s-o supun și unor filtre rațional-valorice, nu doar emoționale.
Și, totuși, târziu, destul de târziu mi-am propus să intru nu doar în atmosfera-transa, ci și în substanța Filmelor.

*

Dar, înainte de a intra în teorii introspectatoare, aș dori  să mă întorc puțin la inocența Începuturilor. Poster_of_The_Amazing_Spider-Man
Anii ’80. Eram copil. 11-12 ani, cam pe-acolo.  Într-o zi, un coleg de clasă mi-a aruncat o informație de neprețuit: ”se dă Omul-Păianjen la cinematograf!”. Oaaaauuu, am sărit ca din arc, mi-am scotocit părinții de șase lei și zbughe-o la film! ”Omul-Păianjen” era pe vremea aceea culmea imaginației infantile, simbolul integrării în absolutul zgârie-norilor americani. Mai mobil decât Păsări-Lăți-Lungilă, mai agil decât Șaptecai și la fel de mulat vestimentar ca omulețul lui Gopo (!?).    (Totuși, nu l-aș fi luat la schimb cu Greuceanu al nostru, care a eliberat soarele și luna de sub grea năpastă zmeiască, ispravă care-l face pe Spiderman să pară păienjenant de involuat!). Noi, românii postbelici și post-Ilici, nu prea aveam eroi de basme moderne. Rămăseserăm înțepeniți în categoria de inspirație stahanovistă – ”eroi ai muncii socialiste”. O invenție epocală a bloc(kbuster)ului comunist: eroul – personaj colectiv depersonalizat – Clasa Muncitoare.
Revenind la Spiderman, cenzura comunistă n-avea ce obiecta: nici urmă de ideologii burghezo-imperialiste. Spiderman era un fel de haiduc anti-capitalist sub ”acoperire” (ca și vărul lui, Superman), pierdut în păienjenișul decadent al Răului americanizat. Iar morala ”subversiv”-simplistă ar fi, într-o interpretare laxă – atâta Rău zace-n măruntaiele capitalismului, încât poliția e helpless, fără Omul-Păianjen s-ar duce dracului toată orânduirea lor bazată pe inegalitatea claselor și pe exploatarea (spider)omului de către om!. . .
Să revin. Am ajuns excitați emoțional la casa de bilete. Ne așteptam s-o găsim sub asediul puștanilor de toate vârstele. Bizar: nici țipenie!. . . Bucuroși de pustietate, am luat la repezeală bilete și am pășit în sala aproape goală, luminată neclar-obscur de becuri chioare, pe alocuri sparte. Miștooo, puteam să stăm unde doream, ne puteam și muta în timpul filmului, ( cu excepția zonei unde planau periodic cojile jilave de semințe scuipate dizgrațios de țigănușii abonați la locurile de la balcon. Un nu hotărât rasismului!. . .).
Și-ntuneric se făcu. Începutul era planificat: un documentar intoxi-educativ de la ”Sahia Film” despre abordarea științifică a culturilor de cereale, despre hibridizarea soiurilor bla bla bla. Copiii de astăzi ar lansa ouă clocite și vome regurgitate spre ecran dacă ar vedea așa ceva (eventual 3D!!). Dar nouă, copiilor optzeciști, chiar ne plăcea, era ca o prelungire intimă a Teleenciclopediei! Ne plăceau până și congresele partidului, că ne trântea tov. Ceaușescu perle pe bandă uzată –  ”pretini” ”tomnai”, ”muncipiu”, ”coperative”, ”hotărârilii”  și altilii asemeni.
După sfertul de oră semidoctrinar, din nou întuneric. Plini de speranță, citim pe nerăsuflate: ”Româniafilm prezintă: O producție a casei de film trei: CONCURS”. Senzații amestecate, preponderent disperate: Spiderman se amânase. Pe de o parte, eram nervoși că nu ne uitaserăm afară la afiș, intraserăm ca tăurașii prin poarta nouă. Pe de altă parte, ”Concurs”-ul lui Dan Pița nu suna așa de rău. Fusesem și eu pe la niște concursuri de cros, mă clasam mereu prin Top 3 pe municipiu.
Nu mi-a prea plăcut filmul per ansamblu, că oamenii ăia nu se-ntreceau la propriu, nu era chiar ca la olimpiade, pe locuri, fiți gata și poc pistolul. . . Dar m-a distrat cum jucau concurenții bâza, oameni serioși, nu puștani  ca noi. I-am recunoscut doar pe Marin Moraru (apărea pe la revelioane), pe Gheorghe Dinică (îl văzusem în ”Explozia” și în câte și mai câte) și pe vestitul ”Șaptefrați” din ”Lumini și umbre” – Valentin Uritescu. . .
Și m-a mai distrat atmosfera aia cu oameni mari care se certau mai rău ca niște copii. Așadar, să fii mare nu-i nicio brânză, ăștia vorbeau în film despre ”etică, morală, mania persecuției” – dar erau mai năzuroși decât niște preșcolari . . . atunci ce sens mai are să te faci mare?!. . . Oricum, un film diferit de tot ce văzusem eu până atunci. 
Concurs - Gh. Dinica Claudiu Bleont
Scenă din filmul Concurs de Dan Pița (1982). Gheorghe Dinică, orchestratorul bâzei improvizate, îi face loc puștanului Claudiu Bleonț (dreapta), pentru ca acesta să poată plasa o scatoalcă incognito personajului cu fizionomia palmată.
Sursa: youtube
Totuși, n-a explodat maturitatea-n mine doar pentru că am văzut un film ”altfel”. Abia ”Pas în doi” avea să mă smucească din pasivitatea de cinefil neorientat. Pe lângă atmosfera pe alocuri delirantă, pe lângă finalul dezolant, toată adolescența mi-a sunat în cap disperarea lui Petre Nicolae: ”Să-mi dați piese brute!. . .Vreau piese brute!. . .  Vreau să muncesc!”.  Nici nu știam ce înseamnă ”piese brute”, nici nu m-a convins să vreau să muncesc, dar am simțit subcutanat drama de sub ”haz-de-necaz”-ul personajului. Ca să nu mai zic de zbuciumul teatral al lui Claudiu Bleonț. Și să nu omit că am cunoscut-o și pe Anda Onesa. Personal, dar asta e altă poveste.

Începusem să înțeleg că filmele nu sunt doar cu domnitori români idealizați de Sergiu Nicolaescu (buni și ei în lipsă de altceva!). Sau numai cu activiști, muncitori ori țărani cu limbaj de lemn sau din topor (descins din inerția secerii&ciocanului). Nici doar cu cowboy și cu indieni, cu Winnetou, Old Shatterhand, Superman sau Spiderman. Cu timpul, aveam să învăț noțiuni ca limbaj cinematografic, metaforă vizuală, încadraturi, unghiuri, perspective . . . și am pus ochii și pe niște teoreticieni, un fel de filosofi ai fenomenului cinema. Mi s-a deschis o lume în care trăim, de fapt, cu toții, mental și emoțional. Doar că n-o conștientizăm decât după îndelungi căutări sau, uneori, chiar după accidente existențiale.
 Așadar, ”despre asta e vorba” ca să reproduc o expresie la modă pe care o urăsc cu sinceritate publică. Și va mai fi vorba și despre ieșirea din ”zona de confort” (altă expresie în curs de uzare) a spectatorului comun. Pentru că de-aceea am poreclit rubrica asta ”IntroSpectator”.
Anunțuri

24 de gânduri despre „IntroSpectator (3)

    psi a spus:
    Decembrie 17, 2014 la 11:47 pm

    fraaagi, fraaagi! vrem fraaagi! 😀 😀 😀
    adevărul este că, la vremea lor, preferam cărţile filmelor. ceea ce fac şi acum. dar pas în doi sau concurs mi le mai amintesc. şi glissando.

    Apreciază

      ComiCultural a răspuns:
      Decembrie 18, 2014 la 12:01 am

      Vin, vin, dar nu le-a venit rândul încă! 🙂
      IntroSpectatorul e cartea online (carte blogăristică, fără pretenții, să nu se priceapă greșit!) pe care aș fi scris-o despre filme, dacă aș fi avut timp de cărți și studii pe teme cinematografice.
      Iar Fragii sunt la câteva pagini mai departe, deocamdată fac introducerea.

      Apreciază

    SofiArt a spus:
    Decembrie 18, 2014 la 12:17 pm

    ComiCultule, ce amintiri filmogene mi-ai stârnit cu această postare! Taman din frageda-mi și sălbatica-mi copilărie, când vărul meu, care făcea printre altele și proiecție de film, mă târa după el cu sau fără liană. Micuța cabină de proiecție avea ceva din magia din Cinema Paradiso, dar la vârsta aceea eram fascinată de măreție. Privind sala de sus, prin micuțul geam al cabinei mi se părea că acolo e de fapt adevărata magie, că acolo e lumea bună unde ar fi trebuit să fiu. Indiferent de vârstă, se pare că suntem programați să ne dorim orice altceva decât avem, să tânjim după locurile în care nu suntem. 🙂
    De data asta am să te iert pentru fragi. Oricum s-au copt în lipsa ta, la fel ca și strugurii lui Zully Mustafa, la a cărei lansare de carte am fost în urmă cu ceva ani. 😛

    Apreciat de 1 persoană

      ComiCultural a răspuns:
      Decembrie 18, 2014 la 4:44 pm

      UNU: ei, da, m-ai atins la magie cu Cinema Paradiso, ai fost o privilegiată! Păi tânjim mereu după ce n-avem, dacă ”n-avutul” merită efortul de a fi curioși la modul activ.
      DOI: Fragii sunt la locul lor, recoltez acum de zor, dar e greu, că-i mult ogor 🙂 … Și au nevoie de o introducere de gală. Și-mi ia ceva timp și spațiu.

      Apreciază

        psi a spus:
        Decembrie 18, 2014 la 10:28 pm

        vezi să nu faci ca petrică: tu strigă, da’ s-ar putea să ne dăm ambele doo cu liana… duse! 😀

        Apreciază

          ComiCultural a răspuns:
          Decembrie 19, 2014 la 11:51 am

          Dear Psi, dacă un text nu-mi iese așa cum sună preconceptual în creieru-mi, în stare amorfă, nu îl public nici dacă mă amenință o armată de hackeri cu distrugerea ambelor bloguri. Voi cultiva ”Fragii…” în ritmul meu natural, altfel vă veți ridica sprâncenele ca două liane suspendate a neîncredere…
          Nu e lipsă de respect față de voi, e lipsă de inspirație din partea mea.
          Invidiez textierii de fantezii la comandă din restul blogosferei, dar eu sunt un melc care se bucură ”in slow motion” de fiecare milimetru parcurs pe cărările inspirației. Și-și lasă-n spate și udul la vedere, de bucurie 🙂

          Apreciat de 1 persoană

            psi a spus:
            Decembrie 19, 2014 la 1:55 pm

            cc, cum bine (sper) că știi, noi te tachinăm prietenește, cu drag chiar. și spun asemeni ție: decât scris pe genunche și pe grabă, mai bine lungă așteptare frăgoasă. textele tale au calitatea de a/mi încreți mustețile, nu numai gândurile. și mă bucură asta… 🙂

            Apreciat de 2 persoane

    SofiArt a spus:
    Decembrie 20, 2014 la 2:13 pm

    Ca la mata, conașule, mai rar! E ca atunci când citești o carte care te unge pe mațul spiritual și ai vrea să nu se mai termine. Numa’ că, prin casele ÎnaltCulturale ce Comic le patronezi, se întâmplă un fenomen inedit: nici prefața nu vrei să se mai termine. Și aici apare, un nou element, și anume, elementul magic: dorințele îți sunt îndeplinite 😀 😀 😀 În consecință, sloganul blănoaselor va fi: Noi vrem cu_vânt înainte!

    Apreciat de 1 persoană

      ComiCultural a răspuns:
      Decembrie 20, 2014 la 3:04 pm

      Păi procesul contează, nu finalitatea. Finalitatea înseamnă moarte, pe lângă premisa unui nou început. Voi sunteți veșnic puse pe harță intelectuală, parcă aș prefera să perpetuez starea asta de suspans, doar ca să-mi mai înțepați blogul prin părțile sensibile 🙂 …

      Apreciază

        psi a spus:
        Decembrie 20, 2014 la 10:23 pm

        da crezi că scapi teafăr cu noi? crezi că ai şansa asta? hihihi….

        Apreciază

    Irina a spus:
    Ianuarie 1, 2015 la 1:50 am

    La multi ani!

    Apreciază

    Andreotti a spus:
    Ianuarie 2, 2015 la 7:49 pm

    La mulți ani frumoși și sănătoși, Mihai! Să-ți fie anul plin de bucurii, de realizări și dorințe împlinite!

    Apreciază

    SofiArt a spus:
    Ianuarie 5, 2015 la 12:16 pm

    Să trăiești, să înflorești,
    Fragii să-i sălbăticești!

    Apreciază

      ComiCultural a răspuns:
      Ianuarie 7, 2015 la 9:50 am

      De trăit, aș înflori,
      De nu m-aș sălbătici,
      Ca un frag, ca un măr,
      Ca un fir cam tras din păr …

      La anul și la toptanul! 🙂

      Apreciat de 1 persoană

    Andreotti a spus:
    Februarie 6, 2015 la 12:52 am

    Sper că ești bine.

    Apreciază

      ComiCultural a răspuns:
      Iulie 15, 2015 la 7:00 pm

      Sunt bine, deci exist. Reciproca nu se aplică mereu, dar se impune când e necesar.

      Apreciază

        Andreotti a spus:
        Iulie 20, 2015 la 8:47 pm

        Atunci e bine că exiști, chiar dacă reciproca nu se aplică de fiecare dată. Măcar știu ceva despre tine 😉

        Apreciază

    admin a spus:
    Martie 21, 2015 la 1:09 pm

    Reblogged this on fata noptii and commented:

    Începusem să înțeleg că filmele nu sunt doar cu domnitori români idealizați de Sergiu Nicolaescu (buni și ei în lipsă de altceva!). Sau numai cu activiști, muncitori ori țărani cu limbaj de lemn sau din topor (descins din inerția secerii&ciocanului). Nici doar cu cowboy și cu indieni, cu Winnetou, Old Shatterhand, Superman sau Spiderman. Cu timpul, aveam să învăț noțiuni ca limbaj cinematografic, metaforă vizuală, încadraturi, unghiuri, perspective . . . și am pus ochii și pe niște teoreticieni, un fel de filosofi ai fenomenului cinema. Mi s-a deschis o lume în care trăim, de fapt, cu toții, mental și emoțional. Doar că n-o conștientizăm decât după îndelungi căutări sau, uneori, chiar după accidente existențiale.

    Apreciază

    mcooper801 a spus:
    Martie 27, 2015 la 9:19 pm

    amintiri placute mi ai adus ….multumesc ….seara faina

    Apreciază

      ComiCultural a răspuns:
      Iulie 15, 2015 la 6:58 pm

      Merci și eu de empatie, copilăria e, invariabil, teritoriul în care te simți cel mai bine … Iar când n-o mai ai (pe copilărie, nu pe empatie :)), recursul la amintiri e o terapie binevenită, uneori …

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s