Școala boala portocala. . .

Publicat pe Actualizat pe


. . . / Cioc-boc, tot pe loc /

Dacă diferența a două numere naturale este cât treimea triplului jumătății celui mai mare număr natural de două cifre pare distincte, iar descăzutul este cât  îndoitul diferenței mărit cu o treime din dublul triplului celui mai mic număr natural de două cifre impare distincte, atunci care este scăzătorul?

 

Să vedem dacă ați ghicit. Acest text este:

  1. O întrebare contra-timp din vreun test  psihologic pentru angajarea într-un post-cheie dintr-o multinațională (sau măcar națională);

  2. Cuvinte la care să te uiți cruciș, ca mai apoi să le iei pieptiș;

  3.  Problemă de matematică de clasa a patra.

Dacă sunteți părinți de copii de minim clasa a patra, știți răspunsul.
Dacă sunteți copii de minim clasa a patra, nu citiți acest articol, mai ales finalul.

*

Trece fiu-meu ”din ciclul primar în ciclul gimnazial”, cum am auzit deunăzi un copil de-a patra, bine instruit de niște părinți atenți cu formulările de carton vopsit. Mai pe-nțelesul vulgului, trece-ntr-a cincea. Dar nu despre fiu-meu vreau să scriu. Asta e treaba mea personală, circuit închis.

*

Tovarășa sau Doamna Învățătoare. Noțiuni relativ sacralizate ante/post-revoluție.

*

Am toată stima pentru toți pedagogii care își fac meseria cu credință. Înțeleg, chiar și imperfect, livresc, sensibilitatea subiectului și nu vreau să cad pradă unor nuanțe nemeritat peiorative pentru această categorie profesională. Tind să cred că misiunea unui pedagog este cu atât mai grea, cu cât predă unor vârste mai fragede. Desigur, un lector/profesor universitar are aureola unor studii superioare unui învățător sau profesor din ciclul gimnazial. Dar cred că mult mai greu este să cioplești caracterele a 25-30 de copii hiperactivi și ludici cu discernămînt limitat decât dacă ai prelua chiar și clase/grupe de 50-60 de elevi/studenți cu capacitate deplină de exercițiu. (Mă rog, când îmi amintesc de nebunia pre-adolescenței, de problemele pe care le cream profesorilor din ciclurile 5-8-9-12, parcă aș refomula fraza precedentă).

*

Nu am prea multe plângeri a-i aduce învățătoarei. O rotiță bine intenționată, totuși vizibil uzată moral, didactic și financiar, în angrenajul gripat al învățământului românesc.

S-a organizat o ceremonie oficială de despărțire. Clasa a patra, reamintesc. Două ore de plictiseală și de complezențe în grup. Discurs de lemn de esență putredă al învățătoarei: o retorică neadaptată la vremuri, la profilul psihologic al unor copii de 10 ani, o sumă de idei expirate, reîncălzite (sau reproduse) generație de generație. Ascultam prin aburii somnului frazele-i lungi și inerte, ca smoala cea fierbinte-curgătoare. Și abia acum îmi explicam de ce auzeam tot timpul de la copilul meu răspunsul ” Păi, nimic interesant” atunci când îl întrebam ”Azi ce s-a mai întâmplat la școală?”.

Fără îndoială, în proporție de 85%, fosta învățătoare a fiului meu (victimă și unealtă a unui sistem îndobitocitor) a avut o prestație de apreciat și de amintit peste ani. Și asta în ciuda faptului că se plângea până și personalul de la after-school de excesul de teme. Boală veche și fără leac.

Nu a defavorizat, de regulă, pe nimeni și nici n-a evidențiat în exces pe nimeni, ca să nu-i frustreze pe copiii mai puțin dotați intelectual. Dar a fost și abuzivă uneori, pedepsind întreaga clasă pentru că doi colegi mai țâfnoși s-au luat la harță și au creat un scandal cunoscut deja în toată școala.

Cine rămâne până la pensie în profesia asta adună (și) multe frustrări. De exemplu, învățătoarea se declara neputincioasă în fața avalanșei de greșeli de tipar/concepție din manuale: texte îndoielnic schematizate/sistematizate, limbajul împănat cu expresii nepotrivite vârstei elevilor. . . Așa cum au observat mulți profesori, acest tip de învățământ cu manuale alternative a perpetuat și obligativitatea menținerii profesorilor-meditatori, ca să nu mai amintesc de generoasa categorie socială de părinți-alternativi,  fără de care majoritatea copiilor ar ajunge la limita depresiei. Slavă Domnului, încă țin pasul cu manualele, deși sunt dominat de metodele claselor 5-8. Dar, păzea, clasă a cincea, căci sosesc!. . .

*

Nu sunt atât de radical ca alții. De exemplu, Mihai Maci, licențiat și doctorand al Universității Babeș-Bolyai, a desființat sistemul de învățământ românesc (http://www.contributors.ro/editorial/cum-produce-scoala-tampiti/). A scris chiar și o carte – ”Anatomia unei imposturi – O școală incapabilă să învețe”. Nu sunt totalmente de acord, deoarece cred că s-a apropiat prea mult de extrema negativă a problemei. Totuși, acest organism, așa bolnav cum e, produce inclusiv olimpici pe bandă rulantă. Așa cum a produs și echipa Belu-Bitang gimnaste olimpice și mondiale (!?).

Mai că aș afirma că se aplică principiul conservării maselor, reformulat cam așa:

Suma maselor de preșcolari care interacționează la începutul ciclului primar este egală cu suma maselor de elevi care rezultă la ieșirea din ciclul gimnazial”. Dar aici apare un Apendice esențial, pe care Lomonosov&Lavoisier nu l-au intuit: masa astfel conservată se va divide, la rândul ei, în: o  imensă masă de mediocritate, pasibilă a se îneca la malurile învolburatului BAC . . . compensată de o peliculă transparentă și subțire de elite care vor face cinste țării pe la concursurile internaționale și, mai târziu, pe la împânzirea de multinaționale. AppenDixit!

*

Am promis la început că această notă informativ-educativă va avea și un sfârșit.
Am și eu o problemă pentru făcătorii alternativi de manuale:

Dacă preacrescutul a două cadre didactice este cât sfânta treime a îngustimii jumătății mai mici a celui mai mare Ego natural de două parale distincte, iar descrescutul este cât îndoielnicul divergenței mărite cu o troglodime din preagolul libertinului arbitru de trei parale extincte, atunci care e Decăzutul ???!!!

Se rezolvă prin metoda psihanabolizantă sau psihovigilizantă. La alegere.

(Nuanțez – mai exact, confuzez: înclin să cred că o asemenea problemă întortocheată trebuia să existe. Elevii de clasa a patra care o rezolvă ar putea căpăta semnalmentele viitorilor olimpici. 

Olimpiada Pedagogomăniei. Nu m-am putut abține. De aceea scriu atât de rar.)

 

Anunțuri

6 gânduri despre „Școala boala portocala. . .

    dagatha a spus:
    Iulie 7, 2016 la 3:59 pm

    😦
    Greu cu școala asta românească! 😦
    Manuale alternative, profesori alternanți…părinți alter(n)a(n)ți… și tot așa…
    Eu, una, nu pot decât să răsuflu ușurată la fiecare sfârșit de an: „Uf, am trecut și bacaloriatu’ ăsta”. Dar nu știi niciodată ce urmează la anul…
    Succes într-a cincea! 🙂

    Apreciază

      ComiCultural a răspuns:
      Iulie 28, 2016 la 12:18 pm

      Mulțumesc de succes, asemenea ție!
      Sunt destul de nemulțumit de mine însumi, totuși: sunt un negativist. Curabil…

      Apreciat de 1 persoană

        dagatha a spus:
        Iulie 30, 2016 la 11:02 am

        🙂 Cine e (prea) mulțumit de el însuși…nu prea evoluează, nu? 🙂

        Negativistă sunt și eu uneori. Prea des, chiar. Și sper și eu că e curabilă! 🙂

        Apreciază

    psi a spus:
    Iulie 12, 2016 la 4:02 pm

    constant io cu surprindere și uimire pisicească faptul că, returnată la domițil dupe meleagurie lui agamemnon și leonidas cel față cu reacțiunea din thermopilae, că coloarea la modă în acest moment estival de maximă flaușare, pe care o port cu mândrie felinoasă se regăsește în titlul matale.
    despre ce vorbeam? a, da, pe unde-mi umblați tu și cu belle? habar n-am. uneori habar n-am de ce mai scriu io, că tot mi-am cumpărat călimări noi.

    Apreciază

      ComiCultural a răspuns:
      Iulie 28, 2016 la 12:50 pm

      Așa, deci, se poartă ”portoc”-ul vara asta?! Eu nu prea mă adaptez vremurilor, cu trecerea anilor mai adaug câte un pic la doza de conservatorism.
      Măi, dragă Psi, eu cred că trebuie să gândești astfel – și nu spun nimic nou: SCRIE PENTRU TINE! Scrie ca și cum ar fi un jurnal pe care-l vei publica postum (!). Noi, prietenii tăi antumi, te vom trezi din când în când din neființa anticipată a scriselor tale… 🙂 . S-a-nțeles ceva?!

      Apreciat de 1 persoană

        psi a spus:
        Iulie 28, 2016 la 7:35 pm

        apoi, miai, dragule, ecuația asta o rezolvaserăm mai demult. eu pentru mine scriu mereu. de pildă sturmkaiserin a trecut deja din stadiul de nuvelă în acela de struțocămilă. scriu și scriu și scriu la ea cu deosebirea că de data aceasta, povestea aceasta rămâne-va pe hârtie. dar vi le las pe celelalte în poartă.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s