NECROBLOG

Adio, dar fumez în mine

Publicat pe Actualizat pe


Balada fumătorului gonit

(baladă contradedicată fumătorilor, pe care Legea anti-fumat i-a privat de spațiile publice închise)

Fumătorii fără vină

Vor tot timpul nicotină. . .

Fumătorii fără spații,

De-i vedeți, victimizați-i !!

 

Trec anii, trec lunile-n goană,

Și-n zbor săptămânile trec,

Rămâi sănătoasă, Țigară!

Îmi iau tabachera și plec!

 

Căci Legea mă pune-n mișcare

Spre zone private de-acum.

Și simt că m-apasă pereții

Plămânilor mei făcuți scrum!

 

Eu nu știu spitalul spre care

Pornesc pe penultimul drum.

(Spitalul e tot spațiu public

Închis? Hai nu fi! Dă-mi un fum!!. . .)

 

Fumam prin wc-uri la școală,

Palmam țigarete prin clasă,

Fumam cu colegele-n poală. . .

Doar vremea era canceroasă. . .

 

Fumam cu colegii de gașcă,

Cam toți mă  ”făceau”. Pe nedrept!. . .

De-atunci  învățasem, se pare

Cum este cu ”trasul în piept”.

 

Dar toate-s de-acuma uitare.

(Pe radiografie fac zoom).

Te las sănătoasă, Țigară,

Căci eu plec pe ultimul drum.

 

*

 

Și, totuși, cucoană Țigară,

Mai am o dorință, antum:

Mai lasă-mă înc-o secundă!

Te rog! Să-ți mai trag doar un fum!. . .

IntroSpectator (2) / (rubrică alternativă: Dublu Necroblog)

Publicat pe Actualizat pe


O scrisoare pierdută-n detalii despre
filme, filme și iar filme,
adresată lui Alex. Leo Șerban.
Și nu numai.
Dragă Leo,
De două luni caut un început pentru rubrica asta. Și după nefiresc de îndelungi cumpene, am decis să încep cu sfârșitul tău. Așa s-a scris IntroSpectator (1)
Ce vreau eu să fac mai departe e simplu. Să Privesc și să Analizez Filme (și n-am pus majusculele în mod gratuit). 
Nu sunt critic de film. Nici nu mă proclam continuatorul tău (te continuă colegii tăi critici, moștenitorii de breaslă). 
IntroSpectator” va fi, în primul rând, răspunsul meu la propunerea PSI & ”complicitatea” SofiArt de a diseca Filme. Dar vreau să fie mult mai mult, întotdeauna îmi propun prea mult, ca să pot atinge măcar un Ceva. (da, majuscula asta are și ea rolul ei!)
 Te urmăresc de când te știu, adică de prin anii ’90. Te-am citit pe unde te-am găsit – în Dilema (inclusiv veche), Libertatea, agenda.liternet.ro sau pe diferite forumuri. Și încă mai răscolesc după scrierile tale prin arhive, când vreau o părere de la un Maestru.
Între timp, ai murit.

*

întrerup ”IntroSpectatorul” din motive întemeiate:

*

Între timp, a murit și Gelu Odagiu.
Dragă Gelule. . . 
(aici trebuia să fie o înjurătură la adresa sorții! / pentru că totul e atât de simplu, încât devine de neînțeles, Nichita dixit!)
Ai fost printre primii mei interlocutori din blogosferă.
În ultima vreme, din ce în ce mai rar.
Între timp, deloc.
Mai bine rămân fără cuvinte.
Pentru că și tu erai Doar muzica.

*

Va urma.
După moarte trebuie să urmeze întotdeauna Ceva.

Tardiv-preventiv

Publicat pe Actualizat pe


Știre. București. De la etajul 10 al blocului în care locuiește, un bărbat coboară până la mașina din fața blocului, ca s-o parcheze mai bine. Pentru câteva minute, în apartament rămâne fiica de 4 anișori, încă dormind. ”Soarta” face ca minora să se trezească. Își caută tatăl. Negăsindu-l, escaladează fatidic canapeaua din cameră, până la geamul larg deschis. Fetița este auzită de către o vecină strigându-și tatăl. Apoi, se mai aude doar zgomotul izbirii corpului micuței de solul din fața blocului. Tatăl se repede spre unica sa fiică, o ia în brațe, constată decesul survenit în următoarele secunde, proclamă moartea lui Dumnezeu, își invocă retroactiv moartea în schimbul supraviețuirii copilei, apoi intră în starea tardivă și inutilă de șoc. PS: Am citit pe un site  că mama dormea într-o cameră alăturată. . .

Nu am ce să comentez. Fac doar o asociere superficială și, poate, scandaloasă cu intro-ul din filmul ”Antichrist” al lui von Trier. Un film pe care unii prieteni de-ai mei l-au parcurs doar până în momentul căderii băiatului de la etaj, în timp ce părinții îl neglijează, regulându-se în slow motion prin casă. Amicii mei susțin că n-au putut trece de odioșenia fazei. Arta cere sacrificii, my fellows! Inclusiv sacrificii de receptare a senzațiilor tari de la publicul spectator.

Firește, nu pot cere părintelui de mai sus să suporte o asemenea scenă, deși sigur ar fi avut nevoie de o injecție cu acid profilactic. Inutilă profilaxia post-mortem, dragă nefericit părinte!. . .

Într-un scenariu SF, imaginând o realitate distopică și proiectând un creier electronic gigantic, iscoditor și memorator al tuturor activităților umane, nu m-ar mira să parcurg, pe fluxurile de știri ale viitorului, statistici de genul:

1. Ieri, pe teritoriul României, 7.954 de minori cu vârste de până la 7 ani au fost lăsați singuri acasă, pe perioade cuprinse între 10 și 149 de minute. 

Dintre aceștia, 840 au fost identificați jucându-se nesupravegheați cu obiecte contondente, tăietoare sau incendiatoare. 18 dintre ei au fost internați din cauza ingerării de materii/obiecte nedigerabile, 3 au fost internați cu răni ușoare datorate tăieturilor, iar doi au provocat incendii soldate cu moartea ambilor minori. 

De asemenea, 342 au fost identificați deplasându-se până la geamurile lăsate deschise de către părinți. 48 s-au aplecat dincolo de cadrul ferestrei și numai 3 au căzut. 2 dintre cei 3 au decedat, iar al 3-lea se zbate între viață și moarte la spital. 

2. Ieri, pe teritoriul României, 78.934 de minori cu vârste până la 12 ani au fost depistați călătorind pe banchetele din spate ale autoturismelor proprietate personală, fără măsurile legale de protecție (scăunel sau centură de siguranță). Dintre aceștia, 13 au fost implicați în accidente rutiere, numai doi fiind proiectați spre geamul din față. Unul singur a decedat pe loc, celălalt aflându-se în stare de comă indusă, medicii acordându-i șanse de supraviețuire cuprinse între 30-35%. 

3. Ieri, pe teritoriul României, 593.495 de minori cu vârste de până la 14 ani au fost depistați accesând website-uri cu conținut inadecvat vârstei lor.  Părinții au primit electroșocuri de avertizare de la distanță prin microcipurile implantate subcutanat.  143.454 de părinți au restricționat accesul copiilor la dispozitivele electronice respective, 148.465 au instalat softuri de restricționare a accesului pe website-uri inadecvate, iar restul sunt încă așteptați să reacționeze. S-au înregistrat și 456 de evenimente cu caracter de violență domestică, cei 456 de părinți recepționând de la Centrul de Monitorizare doze duble de electroșocuri punitive administrate subcutanat. (Tot de la distanță – dar în viitor se va subînțelege, va intra în limbajul implicit – n.a.).

––––––––––––––––––

Sunt mai ”bolnav” decât von Trier. Dar aș vrea ca lipsa prevenției părinților să fie încadrată la boli psihice. Partea proastă e că toți ar trebui să ne tratăm. Începând de acum. Cine zice ”Eu primul!” ???

(Voi lua tăcerea voastră ca pe o acceptare implicită, nu ca pe o dezaprobare tacită).

A murit cel mai copil dintre marii actori

Publicat pe Actualizat pe


A murit Robin Williams.

Mă simt de parcă ar fi murit Peter Pan.

Și pentru că Peter nu are cum să moară, simplist-silogistic, o să-l reținem și pe Robin prizonier în lumea noastră.RobinWilliamsMagnum

O să-mi revin repede din uluială, o să revăd pe ”fast forward” toate momentele de magie interpretate de Robin de-a lungul timpului și o să mă las pradă celei mai potrivite stări de spirit cu acest moment:

Don’t Worry, Be Happy!

(videoclip în care apare și contagiosul, inimitabilul, inimă-tandrul Robin):

 

Sursa foto: www.chicagoreader.com