SEX

TOT CE-AȚI MAI CITIT DESPRE SEX ȘI, TOTUȘI, AȚI VREA SĂ MAI AFLAȚI, DAR VĂ ESTE RUȘINE S-O RECUNOAȘTEȚI PUBLIC

Publicat pe Actualizat pe


 

THIS

PAGE

INTENTIONALLY

LEFT

BLANK

NUDE

 

Anunțuri

Amor (c)litoral

Publicat pe Actualizat pe


(de)lirică de vacanță

Hai să te duc la Costinești, pe maluri.

(Căci ne iubim ca apucați de streche!).

Și să ne-mperechem subtil  în valuri

Mușcate de rechinii nepereche.

 

Ne vom iubi platonic-genital,

Ne-or trece toate apele termale. . .

Cu algele ne-om hârjoni oral,

Căci vara,-n mare, toate-s imorale.

 

Sub unghii te voi linge sâsâit,

În tălpi te-oi gâdila cu șerpi de mare.

Ți-oi curăța și oja de nisip

Cu dinții mei cuprinși de re-mușcare.

 

Te-oi transforma în broasca mea perdidă,

Să te cuprind în stil Batracian.

Am să mă scurg pe pulpa ta toridă,

Pierdut pe veci în Clitoridian.

 

Și de-oi simți afluxul seminal

Al mării ce te-adoră în demență,

O voi scalpa de spumă val cu val!

O voi seca de ultima potență. . .

*

Iar peste ani, când ni s-or potoli

Dorințele trupești (e-n legea firii!),

Am să-ți întind, respectuos-tardiv

Colacul de salvare a iubirii.

 

( În stare de repaus, pe mal topit de soare,
 Am scris aceste versuri, înconjurat de soare . . . că n-am VRUT altă rimă!)

Eminescu antiveneric

Publicat pe Actualizat pe


Nu credeam să-nvăț a muri vreodată de râsu’-plânsu’, privind balamucul mediatic stârnit recent de o campanie anti-venerică, în care veneratul Eminescu este vehicul de imagine. Compania se numește Veneris , iar copywriterul lor a decis să publice mesajul de mai jos:
eminescu veneris
Compania face o trimitere nevoalată la legenda care acredita că poetul ar fi murit de sifilis. ”Și ce bine ar fi fost dacă ar fi avut și Eminescu la dispoziție un test, nu?”, ne întreabă subliminal vocea conștiinței sugestionate.
Asocierea lui Eminescu cu sifilisul este, însă, artificială. E deja general acceptat că Eminescu a fost greșit diagnosticat la vremea respectivă, iar cauzele morții lui gravitează între ”intoxicarea cu mercur”(efect al tratamentului eronat administrat) și ”surmenajul cerebral, oboseala precoce și intensă a facultăților sale intelectuale”.
Împărțitorii feisbuchiști de dreptate morală&națională au dat năvală și, pe drept cuvânt, au desființat asocierea lui Eminescu cu (cucufonie!. . .)  boala pe care n-a avut-o. Și chiar dac-ar fi avut-o . . . și chiar dacă mesajul publicitar ar fi fost pavat cu intenții bune, parodierea unui episod tragic din viața poetului nu ar fi trebuit să se producă. 
Anti-venericii au dres busuiocul după aceea:

eminescu veneris scuze publice

Scopul scuză mijloacele. Dar mijloacele n-ar trebui să aibă nevoie de scuze.
Nu m-ar mira să constat cândva o campanie de un umor voluntar declasat la produse de creștere a potenței.
Păi și Eminescu avea disfuncții erectile, că nu degeaba a scris el poezia retorică ”De ce nu-mi vii. . .”. Dar după ce s-a moșit cu niscai ierburi care astăzi stau la baza produsului nostru re-poluționar  ”Turbosex”, a scris memorabila versificație ”De câte ori, iubito?. . .”.  Și, ”după atâtea ori”, ”pururi tânăr, înfășurat în manta-și”, a scris memorabila ”Ce te legeni”, în care niciun critic n-a înțeles că nu despre codru era vorba. . .
Țară tristă, plină de idei!
Penibilă finalizare de articol, dar nu mai schimb nicio literă. Așa subiect, așa abordare.

 

(8) Clocotitor de singur

Publicat pe


Privire pironită  falic  prin ciobul tainic al ferestrei.