DE CE ”IUBIȚI PERVERȘII”. VOI, FEMEILE.

Publicat pe Actualizat pe


Public un nou articol resuscitat de pe defunctul blog,  ușor modificat ”genetic” pentru actualul blog.  Pe 13 Octombrie 2013, postasem o critică la adresa best-seller-ului ”De ce iubim femeile” al lui Cărtărescu. Și nu mi-am schimbat părerea.

 –––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Am citit și eu De ce iubim femeile. Acum 8 ani. Integral.  Povestire după povestire. Unele istorisiri mi-au relativ plăcut, altele mi-au indus doar o stare de confort emoțional. Neprovocator. (Cu toate acestea, Cărtărescu rămâne un reper obligatoriu în istoria ultimilor 30 de ani de literatură românească.)

Lansată în colecția ”Cartea de pe noptieră”, scrierea nu și-a propus, totuși, mai mult decât o tematică  învecinare cu crema hidratantă, penseta sau cu diverse produse contraceptive (”concepte” imanente noptierei). Scopul declarat trădează mijloacele.

Totuși, aș fi avut pretenția unei cărți mai puțin fisurate logic. Dacă am închis ochii la ușurătatea povestirilor componente, în schimb, am contractat o irecuperabilă intoleranță la ultimul capitol: ”De ce iubim femeile”: ”Pentru că au sâni rotunzi, cu gurguie care. . .”. Am constatat că femeile din universul cărtărescian sunt asemănătoare femeilor cunoscute de mine și, totuși, dintr-o specie diferită.

Cartea nu e reductibilă la acest pasaj. Dar acesta este fragmentul-sinteză a(l) gândirii-simțirii lui Cărtărescu în materie de femei. Și ar fi trebuit să fie inatacabil! State of the art! 

Acest text final m-a blocat într-un soi de Spiritus Interruptus. El conține un mesaj (probabil) involuntar subliminal. Un balans subtil între cele două sexe, dar un balans fără echivoc. 

Începând cu versul  ”Pentru că nu miros a transpiraţie sau a tutun prost. . .”,  simultan cu  apologia femeilor, Cărtărescu relevă, alternativ-deductiv, și un portret implicit nestilizat, chiar abrutizat al BĂRBATULUI. 

Practic, autorul zugrăvește femeile prin opoziție cu o categorie marginală de bărbați – Homo Primitivus.  

Pe coloana stângă  am plasat pasajele cărtăresciene care fac trimitere la ”sub-specia” masculină. Pe coloana dreaptă am compus, ușor caricaturizat, portretul neromanțios al Bărbatului, derivat strict din scrierea citată.

TEXTUL LUI CĂRTĂRESCU. PENTRU FEMEI
TEXT ”PERVERTIT” PENTRU BĂRBAȚI
Pentru că nu miros a transpiraţie sau a tutun prost…
Pentru că miros a transpirație și a mahoarcă de la o poștă, ca niște bărbați autoimunizați la săpun și pastă de dinți.
…şi nu asudă pe buza superioară.
Pentru că asudă pe buza superioară, iar combinația cu mucozitățile frumos scurgătoare este exact lubrifierea care îți lipsea.
Pentru că merg pe stradă drepte, cu  capul sus, cu umerii traşi înapoi şi nu răspund privirii tale când le fixezi ca un maniac.
Pentru că merg cocârjați, striviți de povara vinovăției de a fixa femeile ca niște maniaci, gata să le posede la primul colț de stradă.
Pentru că în pat sunt îndrăzneţe şi inventive nu din perversitate, ci ca să-ţi arate că Te iubesc.
Pentru că în pat sunt îndrăzneți și inventivi  din perversitate, doar ca să-ți demonstreze cât de mult Se iubesc pe Ei, Virilii.
Pentru că fac toate treburile sâcâitoare şi mărunte din casă fără să se laude cu asta şi fără să ceară recunoştinţă.
Pentru că fac toate treburile sâcâitoare şi mărunte din casă ca să te facă să te simți obligată și recunoscătoare câte zile conjugale ți-o mai rezerva.
Pentru că nu citesc reviste porno şi nu navighează pe site-uri porno.
Pentru că revistele porno sunt pentru ei  o formă de elevație supremă. Și sunt toți niște Robinson Crusoi ai navigației pornoceanice.
Pentru că joacă şah, whist sau ping-pong fără  să le intereseze cine câştigă.
Pentru că joacă şah, whist sau ping-pong cu acel aer inefabil de scandalagii care nu știu să piardă.
Pentru că şofează prudent în maşini lustruite ca nişte bomboane, aşteptând să le admiri când sunt oprite la stop şi treci pe zebră prin faţa lor.
Pentru că şofează, ca niște scelerați, maşini dotate opțional cu noroaie laterale, aşteptând să îi admiri când îți taie calea cu fluierături mitocănești. Tocmai când treceai și tu pe zebră, ca o gazelă inocentă.
Pentru că nu se masturbează. (pentru că sunt vaccinate antirabic, nu turbează, nu mas-turbează, nici nu se. notă comicultural)
Pentru că se masturbează ca niște pitecantropi autosexuali, în timp ce femeile stau toată ziua cu mâinile la vedere.
Pentru că sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia şi proza lumii.
Pentru că se scrie pentru ei doar un sfert din poezia și literatura lumii. (Pentru că cititul e pentru ei o repetabilă povară. Sau că nu vrea ei să citească, de-aia…) Restul e literatură de așezat pe noptieră.
Pentru că poartă un război total şi inexplicabil contra gândacilor de bucătărie.
Pentru că tolerează, explicabil, gingășia gândacilor de bucătărie, când îi surprind bucățelind în haită feliile de cașcaval pané.
Pentru că în filme nu fac duş niciodată înainte
de-a face dragoste, dar numai în filme.
Pentru că în filme fac duş înainte de-a face dragoste, dar numai în filme!
Pentru că iau viaţa în serios, pentru că par să creadă cu adevărat în realitate.
Pentru că iau viața la mișto, ca niște infantilizați ai realității virtuale.
Pentru că nu se gândesc cum să i-o tragă tipului drăguţ pe care-l văd în tro­leibuz.
Pentru că sunt setați genetic să facă sex maniacal, enclavizat în orgii imaginare, cu toate femeile bune de coțăială din troleibuz.
Pentru că nu-ţi pun mâna pe fund decât în reclame.
Pentru că nu-ți pun mâna pe fund decât la coadă la morcovi, la ieșirea de la Hollywood Multisex și în parc, pe bancă, cu verigheta ascunsă pe furiș în buzunarul din dreptul inimii.
Pentru că nu le excită ideea de viol decât în mintea bărbaţilor.
Pentru că obsesia violului e inclusă genetic doar în ADN-ul bărbaților. ADN = Antropomorfism Dezaxat Neurotic (asta doar la bărbați!)
Pentru că au de fiecare dată orgasm. Pentru că dacă n-au orgasm nu îl mimează.
Pentru că n-au de fiecare dată orgasm. Și chiar dacă n-au orgasm, ei tot ejaculează. Pentru că sunt bărbați și n-au nevoie să mimeze că sunt femei !!!
Pentru că sunt femei, pentru că nu sunt bărbaţi, nici altceva.
Pentru că sunt bărbați, pentru că nu sunt femei, deși nimic nu mai e sigur după postarea asta.

Cu siguranță, femeile nu aveau nevoie de o asemenea alăturare. Ele nu sunt comparabile cu bărbații. Și întrebați orice femeie: ar prefera să nu fie comparabilă nici cu alte femei! Dar despre specia ”femeie-unicat” voi mai avea ocazia de a vorbi. 

Între timp, semnalez o reacție similară, publicată de Dragoș Bucurenci în ”The One”, despre care însuși autorul spune că este, citez ”unul dintre cele mai puțin neîndematice texte scrise de mine pentru o revistă glossy”.  L-am citit și mi-e teamă că sunt în dezacord cu negarea negației sale. Deși mai elaborat decât textul cărtărescian, cred că Bucurenci derapează uneori în zone teribiliste ideatic.

Avea și Freud dreptate. Misterul feminin devine cu atât mai cețos, cu cât încerci să te apropii mai mult de el.

(poate că nu este elegant ce am făcut, dar eu am considerat textul lui Cărtărescu drept un atac implicit la persoana bărbatului și o infidelă zugrăvire a naturii feminine)

Anunțuri

FERMENTALĂ

Publicat pe Actualizat pe


Într-o căldurăcoare de-nceput de seară de iunie, cred că e momentul să republic prima poerezie de pe defunctul meu blog. A participat la  ”Duzina de cuvinte” prin 2013 și reflectă inclusiv starea mea actuală de insațietate . . . canicul-turală.

 

Cuprind paharul ca pe o bacantăsexy-legs-glass-of-red-wine
Și-i texturez vertebre desfrânatei!
Satir torid, îi sorb mustirea sacră
Preafermentatei, veșnic posedatei!

Ibovnic umectat dintr-o sorbire,
(Mă scurg retroactiv în negri struguri).
Beția nu-i decât o amăgire. . .
(Fertilizez preconștienții muguri).

Încapsulat în bahice dileme,
Îmi gâlgâi sensuri spastice-n delir.
Degustător al propriei salive?
Sau degustat de propriu-mi potir?. . .

Sursa foto: AICI.

NecroBlog

Publicat pe Actualizat pe


Înainte de a asista neputincios la sucombarea blog(spot)-ului meu de săptămâna trecută, am apucat să-i fac un ultim ”print screen”.
A murit frumos, gândindu-mă că ultimul articol a fost o dedicație de 1 Iunie către fiul meu:

 

comicultural trecut in nefiinta

 (Hmmm. . . Ultima replică a țâncului meu a fost de-a dreptul on-topic . . .)

Blogul n-a arătat chiar rău cât a fost în viață, prin comparație cu inexpresivitatea cadaverică de acum:

 

Blogul a fost eliminat

 

Oamenii își înmormântează câinii, pisicile, broaștele țestoase, porcii de Guineea. De ce n-aș organiza și eu o procesiune de comemorare a unei entități incorporale, dar atât de îmbibate de spiritualitatea mea încă vie ?!

Mi-am amintit că, anul acesta, cu 3 zile înainte de Paști, în cutia de scrisori mi-a apărut un pliant publicitar al unei firme prestatoare de servicii funerare. ( Nu credeam că voi avea nevoie atât de curând de serviciile lor 😥  happy)

Dar despre asta voi scrie în articolul următor.

(Notă: nu m-am ținut de cuvânt. Am amânat continuarea articolului)

Tâlhackerul

Publicat pe Actualizat pe


dedicat necunoscutului care mi-a harcea-parcelat
blogtotum@gmail.com 
și mi-a confiscat
comicultural.blogspot.ro  
 
E noapte. Aștepți, singur, în stație la 311, ultimul troleu. Doi indivizi apar de nicăieri și te abordează cu ”N-ai un foc?”.
N-ai. Cei doi mimează o degajare teritorială, dar, brusc, scot cuțitul și-ți sondează buzunarele după vreun Kafka, ediție de buzunar.  Tiraj epuizat, cititori fanatici.
Fără succes. Nervoși, se mulțumesc cu portofelul jerpelit, din care scutură blazați vreo sută de lei. Și un card de debit verbal, că oricum e expirat și n-ai niciun sfanț pe el. Card a cărui parolă nu ți-o vor extorca nici cu  forța argumentului, nici cu argumentul forței. Din respect de breaslă pentru negăsitul Kafka.
Am descris portretul idealist-romanțios al tâlharului extraline.

***

Am scris fantezia de mai sus ca să fac o trecere  lină către tâlhăria online la care am fost supus. 

***

Ți-ai conceput și tu un jurnal de gânduri cu pretenții de blog. Ai și o adresă de gmail asociată, că altfel nu te băga Blogger în seamă. Îți sacrifici zile și nopți, îi chițibușărești grafica, îți hărțuiești creierul după idei, scrii și ștergi, scrii și modifici, scrii și publici. Scrii.
Și, după 10 luni de libertinaj scriptic, într-o bună dimineață de 2 iunie, te trezești cu implacabilul mesaj pe ecran: ”Blogul a fost eliminat”. Adresa de mail este inaccesabilă. Încerci disperat toate variantele de parole utilizate de-a lungul timpului. Te suspectezi de amnezie temporară (versiunea soft), te ciupești de taste – să fii sigur că laptopul nu e-n transă. Nimic.
De fapt, ce ai pățit? Un internaut te-a hackerit. Și nu s-a mulțumit să dea iama prin curtea ta în căutare de bunuri și alte valori. Ți-a confiscat și curtea, și casa. Și dacă era nevasta prin preajmă, fii sigur c-o heckărea și pe ea (ca să mă exprim galant).
Ăsta nu se încadrează la niciuna dintre formele penale ale infracțiunii de furt. E mai mult decât atât.                                                                      
E violare de domiciliu. E violarea secretului corespondenței. E și furt.
Dar e și furt calificat, pentru că este comis împotriva unei persoane aflate în imposibilitatea de a-și exprima voința sau de a se apăra.
E și tâlhărie, pentru că mi-a violentat inteligența utilizată în scopul securizării adresei de mail/blogului.                                                              
E și piraterie, în calitatea mea de navigator vătămat în materie de interese.
E și distrugere, adică ”Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinând altuia”.  
E și tulburare de posesie, forma atenuată a deposedării căreia i-am căzut victimă.                                                                                                                    
Și-acum, heckăre!, aștept să mă contactezi, să-mi ceri și o sumă de ani petrecuți în fața laptopului contra repunerii mele în starea ”status quo ante”. Să te mai încadrez și la categoria perceptorilor de peșcheșuri.
Și pentru că toate aceste samavolnicii trebuiau (acceptat gramatical!) să poarte un nume, am hotărât să-”Ț”i zic 

Tâlhacker.

hacker anonimous
 Post-decriptum: Și nu mai trimite mesaje-pirat la prietenii de pe fosta mea adresă de mail, hoțobloggăre!…

Un fleac: m-a hackerit!

Publicat pe Actualizat pe


Azi dimineață am fost victima unui atac informatic.
Blogul comicultural.blogspot.ro, în care investisem nu doar extrem de mult timp, dar mai ales suflet și materie cenușiu-grizonată, nu mai există. 
Adresa de mail blogtotum@gmail.com, care îmi permitea accesul la panoul de administrare a blogului, mi-a fost hackerită samavolnic.
Acum, hackerul trimite mailuri de solicitare de bani de la cei aflați în lista mea de contacte, în numele meu. Din fericire, în lista mea de contacte sunt doar oameni destupați la minte.
Deocamdată, atât pot spune.

Bancuri despre bloggeri

Publicat pe Actualizat pe


Bulă n-a murit. Bulă s-a convertit. S-a făcut blogger:

Un blogger fanatic îşi comandă online (natural!…) o femeie gonflabilă, să-i țină de urât între două postări. Curierul o aduce, bloggerul o despachetează furibund și se uită la data fabricaţiei: “8 decembrie 2007″.
– Offff… Iar o săgetătoare… nici cu asta nu sunt compatibil…

__________________________________________

Vine un blogger acasă și intră pe net:
– Ce mai faci?
– Bine.. acum am venit de afară.. ai văzut cum ninge?
– Da?? Dă linku’!

__________________________________________

Doi bloggeri în pub. Așteaptă mai mulți prieteni comuni. Unul se întoarce către celălalt:
– Mă, io zic să ne așezăm la mese diferite, să vedem care are mai mult trafic!

__________________________________________

Întrebare: Cum procedează un blogger când are de făcut curățenie în apartament ?
Răspuns: Mută tot gunoiul în “Spam”.

__________________________________________

Î: De câte bloggeriţe blonde este nevoie pentru a posta un articol ?
R: De 5: Prima accesează link-ul, a doua intră în panoul de administrare, a treia dă click pe “New Post”, a patra scrie articolul şi a 5-a dă click pe “Publish”.

 (mențiune: a patra nu era blondă, dacă știa să scrie)

 __________________________________________

 Am cules (și cosmetizat) aceste bancuri de aici: http://www.realitatea.net/bancul-zilei-un-blogger-isi-cumpara-normal-o-femeie-gonflabila_1321005.html

Orgasmuzical

Publicat pe Actualizat pe


 

AMIRA. O VOCE DE PUS PE (SOP)RANĂ

”Numai în muzică și în iubire există bucuria de a muri,

străfulgerarea de voluptate când simți că mori, 

deoarece nu mai poți suporta vibrațiile interne.”


Emil Cioran

Ori îmbătrânesc, ori sunt depresiv, ori sunt pur și simplu hipersensibil nativ…


Ce-a făcut fata asta de 9 ani din Olanda cu ”O mio babbino caro” a lui Puccini m-a dat cu sufletul de ceruri și apoi m-a prăbușit înapoi în țărână:

Nici Maria Callas, nici Angela Gheorghiu, nici Anna Netrebko sau Kiri Te Kanawa nu m-au impresionat atât cu modulațiile și vibrato-urile lor perfecționate în sute de ore de repetiții.


Cum să înțeleagă fata asta de 9 ani, cu zero studii muzicale, disperarea pre-sinucigașă a Laurettei care își imploră tatăl să empatizeze cu iubirea ei pentru Rinuccio, într-o Florență medievală afectată de ipocrizii și jocuri de culise para-sentimentale? Ce combinație divină de carismă, har și intuiție îți trebuie pentru a multisăgeta inima ComiCulturalului, de-mi curg lacrimi prin vene, nu sânge ?!…

Observați reacția blondei din juriu la secunda 25, când îngerașa vocalizează – ”mi piace, e belloooooo, bellooooooo……….”. Am simțit aceeași emoție extremă, ca o flacără care mă străpunge și-mi jefuiește respirația, lăsându-mă pradă unei extatice stări astmatice.

Iar finalul !!… ”Pieta! Pieta!”… îmi plesnește inima…

Mai departe, eu tac. Vă las mai jos întregul videoclip, cu prezentarea mai detaliată a Amirei. Sus am dorit să vă las să trăiți doar muzica:

 

 

Și nu pot încheia fără a vă propune și interpretarea uneia dintre cele mai adulate soprane ale momentului – Anna Netrebko:

Dacă ați urmărit cu atenție finalul ambelor (pot spune?) soprane, veți observa că Amira atacă finalul într-un mod exploziv, cu vocalize pe notele superioare, pe când experimentata Anna finalizează cuminte, în limitele partiturii originale.

Devin extrem de curios: ce voce va avea Amira peste 10 ani, după ce modificările hormonale adolescentine se vor fi desăvârșit?…

SoprAnalitiCultural