Daciana

Victorița

Publicat pe Actualizat pe


Baladă populistă într-un act sinucigaș,

                                                                                          de Anonimus Pontanimeni 

(acțiunea începe din momentul în care păstorul de suflete pierdute în diaspore fără de sfârșit, Victor Ponta, își dă seama că . . . pardon, își dă doar duhul. )

 

Oiță bârsană,

De ești Daciană

Și de-o fi să mor

Proscris de popor,

Să spui lui Johann

Și lui Corlățean

(Și, chiar de-i în van,

Și lui Meleșcan.

Iar peste vreun an

Și lui Tăricean. . .)

Ca să mă îngroape,

”Câinii” să mă ”sape”,

Să fiu încolțit,

Să fiu surghiunit

De turma de (v)oi

Răpus în război,

Ca-n mintea viața de-apoi,

Să fiu tot cu voi!

 

Iar tu, cu umor,

Să le spui și lor,

Să le spui curat

Că m-am încurcat

Cu o baroneasă,

De viță . . . culeasă,

Fată de baron

Crescut de Ion*.

Soarele și luna

Plagiau cununa;

Brazii venetici

I-am avut complici.

Preoți, șuții tari,

Șulfe și șperțari,

Cu Johannis zece!!!

Brrrr. . . deja sunt rece!. . .

 

* Ion Iliescu, baciul tuturor.

Anunțuri

România minoritară

Publicat pe Actualizat pe


Inconștienții colectivi – o lecție de psihanaliză politică

Nici n-am terminat bine articolul despre teoria junghiană a inconștientului colectiv, c-am și văzut-o aplicată la alegerile prezidențiale proaspăt încheiate.

Victoria lui Klaus Johannis (deși are și explicații cu reflexe corlățene și aroganțe pontiene), își trage seve grase din unul dintre arhetipurile împământenite în cortexul comunitar românesc: România lucrului german făcut.

Vreme de decenii, în Inconștientul românesc a existat o bătălie aprigă între sentimentul ”pro-Hohenzollern” și resentimentul ”anti-Hitler”, ceea ce făcea ca Arhetipul germanofil să se bată cu cel germanofob.

Ieri, filogermania cumpătată a învins detașat pesedemania pensionată pe necaz de ”boală pe Băsescu”.

Lăsând la o parte o treime din electorat (care nici nu știa să zică / ”gâdea, badea sau ciuvică”), poporul român a conștientaxat nesimțirea PSD-istă, conștient-votând un Johannis atât de simplu, după vorbă, după port. (Vorba lu’ Băsescu: ”Cum care port?! Portul Constanța . . . hăhăhăhă!”).

ponta-victor-400x2661
Victor Ponta, pe vremea când plagia zâmbetul lui Iliescu.

În viitor, ar fi indicat ca staffurile de campanie să ia în serios meseria de psihanalist politic, deoarece câmpul principal de luptă nu e pe gliile pontaminate cu sacoșe umanitare, ci în creierele amprentate cu informații seculare.

Nu degeaba candidații ”-escu” au monopolizat douăzeci și cinci de ani de istorie post-Ceauș-escu. Nu degeaba ”Traian” ne-a fost tată nu doar prin împreunarea forțată cu Dacia asimilată.

Mă opresc aici, aud că Daciana Ponta, căutând să-și resuciteze psihic Victorașul, umblă după 250.000 de semnături ca să schimbe legea electorală. Vrea să introducă o prevedere de bun simț civic: primul clasat să fie președintele României lucrului bine făcut, iar al doilea să prezideze peste ce rămâne.

Curat diabolic! Johannis ar fi primul președinte peste o țară minoritară. Resimțiți deja un sentiment de klaustrofobie?. . .