sex

TOT CE-AȚI MAI CITIT DESPRE SEX ȘI, TOTUȘI, AȚI VREA SĂ MAI AFLAȚI, DAR VĂ ESTE RUȘINE S-O RECUNOAȘTEȚI PUBLIC

Publicat pe Actualizat pe


 

THIS

PAGE

INTENTIONALLY

LEFT

BLANK

NUDE

 

Reclame

Câinii de pază ai teocrației

Publicat pe Actualizat pe


AnaTemă

/ Gay vs Biserică. Două minorități.

Una, Sexuală. Cealaltă, Spirituală. /

/ ”una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă”. . . /

 

 

Se făcea.

Ca-ntr-o lucrare drăcească, ca-ntr-o ne-bună vestire se făcea.

Pe cuprinsul blagoslovitei, ortodoxitei noastre țarine, o prădalnică secetă se-ntindea.

Pe flori, pe ochi, pe buze și morminte, cum Blaga zicea.

Ca o nesfârșită eclipsă de ploaie, ca o respirare blocată-n cerul unei guri de rai.

Nimic nu ajutase. Nici rugile popilor, nici mătăniile dreptpreacredincioșilor.

Nici moarta aceea cu ochii vii, disperat botezată Speranța. 

Și floare cu albină nu se-ntâlnea. Și gură de om se usca. Și ochi de vultur se-mpăienjenea. Și praf de pe morminte pe oameni s-așeza.

.. . . . . . . . . . . . . 

Și-ntr-o bună zi,

Din senin, din prea senin, de sub soarele preaplin,

Minunea se întâmpla!

O ploaie măruntă și deasă se ițea!! 

Ca un recurs la Blagoveștenie se ițea.

Ca o transpirație post-Geneză se scurgea.

Ca o stoarcere de lacrimi de sfinți se întețea.

Și cu mult soare ploua!

Dar nu! Nu apa șiroia!

Cu har dumnezeiesc pământul se-mpânzea!

Pe cale revelată, deci, ploua.

Și apă invocată ascetic și stingher de preoțime pe Pământ cădea.

Și apă deja sfințită în stratosferele divine ale imaginațiilor sfertodoxe curgea.

Și spre cerul izbăvitor, un cor de mii de degețele enoriașe scâncit icono-lătra.

Și soboare de preoți  Evangheliile își despletea. (dezacord comis voluntar – ”soboare-despletea” – n.a.) 

Și toate câte sunt, pe Pământ și aiurea, de la Dumnezeu era. (tot dezacord, tot voluntar, tot n.a.)

Și, deodată, zbang!

Pe cer, oare, ce-apărea?

Păi, curcubeul apărea!

Căci, apa cu soarele se-ntâlnea.

Și fenomen fizic îi zicea.

Și stupoare în amvoane!

Și blasfemie la Mitropolie!

Și plouă cu plângeri de la îngeri!

Păi, curcubeul seamănă izbitor de mult cu steagul minorităților sexuale!!!

–––––––––––––––––––

Am pamfletat mai sus fantezist-maladivin, îngrețoșat fiind de întâmplarea cu accente drama-comice, petrecută în Botoșani. E arhipublică, dar o schițez mai jos. 

Pe 11 septembrie(mâine), la Botoșani începe SeptemberFest. Expoziții de pictură, expoziții foto, teatru, poezie și altele asemenea. Hrană spirituală. Programul îl aveți aici.

Edilii au planificat să suspende peste străzi și vreo 400 de umbrele multicolore, între restaurantul ”Botoșani” și Biserica Uspenia. Iar poze aveți aici.

Totul părea minunat. Până a intervenit câinele de pază al teocrației, ca să-mi parafrazez titlul. Adică reprezentantul bisericii locale. Care a reclamat asemănarea izbitoare dintre culorile umbreluțelor și steagul oficial al minorităților sexuale, pastelat în aproximativ culorile curcubeului. Pe care îl aveți aici:

steagul gay 1

Nu prea e de comentat. Subiectul e deja mort pentru mine. Pentru că-mi impun să trăiesc într-o altă realitate.

A celor cu creier ”nepurificat”.

A celor cu  psihic nepastelabil.

A celor care nu vor afurisi niciodată curcubeiele. (deși curcubeul are și o simbolistică religioasă, dar este altă poveste, scrie aici.)

Asta nu înseamnă că sunt de acord cu existența unui steag al minorităților sexuale sau cu partea greu acceptabilă a manifestărilor lor indecente.

Dar denunț minoritățile spirituale care vor să pună cătușe naturii umane.

Amor (c)litoral

Publicat pe Actualizat pe


(de)lirică de vacanță

Hai să te duc la Costinești, pe maluri.

(Căci ne iubim ca apucați de streche!).

Și să ne-mperechem subtil  în valuri

Mușcate de rechinii nepereche.

 

Ne vom iubi platonic-genital,

Ne-or trece toate apele termale. . .

Cu algele ne-om hârjoni oral,

Căci vara,-n mare, toate-s imorale.

 

Sub unghii te voi linge sâsâit,

În tălpi te-oi gâdila cu șerpi de mare.

Ți-oi curăța și oja de nisip

Cu dinții mei cuprinși de re-mușcare.

 

Te-oi transforma în broasca mea perdidă,

Să te cuprind în stil Batracian.

Am să mă scurg pe pulpa ta toridă,

Pierdut pe veci în Clitoridian.

 

Și de-oi simți afluxul seminal

Al mării ce te-adoră în demență,

O voi scalpa de spumă val cu val!

O voi seca de ultima potență. . .

*

Iar peste ani, când ni s-or potoli

Dorințele trupești (e-n legea firii!),

Am să-ți întind, respectuos-tardiv

Colacul de salvare a iubirii.

 

( În stare de repaus, pe mal topit de soare,
 Am scris aceste versuri, înconjurat de soare . . . că n-am VRUT altă rimă!)

Eminescu antiveneric

Publicat pe Actualizat pe


Nu credeam să-nvăț a muri vreodată de râsu’-plânsu’, privind balamucul mediatic stârnit recent de o campanie anti-venerică, în care veneratul Eminescu este vehicul de imagine. Compania se numește Veneris , iar copywriterul lor a decis să publice mesajul de mai jos:
eminescu veneris
Compania face o trimitere nevoalată la legenda care acredita că poetul ar fi murit de sifilis. ”Și ce bine ar fi fost dacă ar fi avut și Eminescu la dispoziție un test, nu?”, ne întreabă subliminal vocea conștiinței sugestionate.
Asocierea lui Eminescu cu sifilisul este, însă, artificială. E deja general acceptat că Eminescu a fost greșit diagnosticat la vremea respectivă, iar cauzele morții lui gravitează între ”intoxicarea cu mercur”(efect al tratamentului eronat administrat) și ”surmenajul cerebral, oboseala precoce și intensă a facultăților sale intelectuale”.
Împărțitorii feisbuchiști de dreptate morală&națională au dat năvală și, pe drept cuvânt, au desființat asocierea lui Eminescu cu (cucufonie!. . .)  boala pe care n-a avut-o. Și chiar dac-ar fi avut-o . . . și chiar dacă mesajul publicitar ar fi fost pavat cu intenții bune, parodierea unui episod tragic din viața poetului nu ar fi trebuit să se producă. 
Anti-venericii au dres busuiocul după aceea:

eminescu veneris scuze publice

Scopul scuză mijloacele. Dar mijloacele n-ar trebui să aibă nevoie de scuze.
Nu m-ar mira să constat cândva o campanie de un umor voluntar declasat la produse de creștere a potenței.
Păi și Eminescu avea disfuncții erectile, că nu degeaba a scris el poezia retorică ”De ce nu-mi vii. . .”. Dar după ce s-a moșit cu niscai ierburi care astăzi stau la baza produsului nostru re-poluționar  ”Turbosex”, a scris memorabila versificație ”De câte ori, iubito?. . .”.  Și, ”după atâtea ori”, ”pururi tânăr, înfășurat în manta-și”, a scris memorabila ”Ce te legeni”, în care niciun critic n-a înțeles că nu despre codru era vorba. . .
Țară tristă, plină de idei!
Penibilă finalizare de articol, dar nu mai schimb nicio literă. Așa subiect, așa abordare.

 

(8) Clocotitor de singur

Publicat pe


Privire pironită  falic  prin ciobul tainic al ferestrei.

(4) Glissando lubric

Publicat pe


Sub trupeșe umbre gem ierburi desculțe.

DE CE ”IUBIȚI PERVERȘII”. VOI, FEMEILE.

Publicat pe Actualizat pe


Public un nou articol resuscitat de pe defunctul blog,  ușor modificat ”genetic” pentru actualul blog.  Pe 13 Octombrie 2013, postasem o critică la adresa best-seller-ului ”De ce iubim femeile” al lui Cărtărescu. Și nu mi-am schimbat părerea.

 –––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Am citit și eu De ce iubim femeile. Acum 8 ani. Integral.  Povestire după povestire. Unele istorisiri mi-au relativ plăcut, altele mi-au indus doar o stare de confort emoțional. Neprovocator. (Cu toate acestea, Cărtărescu rămâne un reper obligatoriu în istoria ultimilor 30 de ani de literatură românească.)

Lansată în colecția ”Cartea de pe noptieră”, scrierea nu și-a propus, totuși, mai mult decât o tematică  învecinare cu crema hidratantă, penseta sau cu diverse produse contraceptive (”concepte” imanente noptierei). Scopul declarat trădează mijloacele.

Totuși, aș fi avut pretenția unei cărți mai puțin fisurate logic. Dacă am închis ochii la ușurătatea povestirilor componente, în schimb, am contractat o irecuperabilă intoleranță la ultimul capitol: ”De ce iubim femeile”: ”Pentru că au sâni rotunzi, cu gurguie care. . .”. Am constatat că femeile din universul cărtărescian sunt asemănătoare femeilor cunoscute de mine și, totuși, dintr-o specie diferită.

Cartea nu e reductibilă la acest pasaj. Dar acesta este fragmentul-sinteză a(l) gândirii-simțirii lui Cărtărescu în materie de femei. Și ar fi trebuit să fie inatacabil! State of the art! 

Acest text final m-a blocat într-un soi de Spiritus Interruptus. El conține un mesaj (probabil) involuntar subliminal. Un balans subtil între cele două sexe, dar un balans fără echivoc. 

Începând cu versul  ”Pentru că nu miros a transpiraţie sau a tutun prost. . .”,  simultan cu  apologia femeilor, Cărtărescu relevă, alternativ-deductiv, și un portret implicit nestilizat, chiar abrutizat al BĂRBATULUI. 

Practic, autorul zugrăvește femeile prin opoziție cu o categorie marginală de bărbați – Homo Primitivus.  

Pe coloana stângă  am plasat pasajele cărtăresciene care fac trimitere la ”sub-specia” masculină. Pe coloana dreaptă am compus, ușor caricaturizat, portretul neromanțios al Bărbatului, derivat strict din scrierea citată.

TEXTUL LUI CĂRTĂRESCU. PENTRU FEMEI
TEXT ”PERVERTIT” PENTRU BĂRBAȚI
Pentru că nu miros a transpiraţie sau a tutun prost…
Pentru că miros a transpirație și a mahoarcă de la o poștă, ca niște bărbați autoimunizați la săpun și pastă de dinți.
…şi nu asudă pe buza superioară.
Pentru că asudă pe buza superioară, iar combinația cu mucozitățile frumos scurgătoare este exact lubrifierea care îți lipsea.
Pentru că merg pe stradă drepte, cu  capul sus, cu umerii traşi înapoi şi nu răspund privirii tale când le fixezi ca un maniac.
Pentru că merg cocârjați, striviți de povara vinovăției de a fixa femeile ca niște maniaci, gata să le posede la primul colț de stradă.
Pentru că în pat sunt îndrăzneţe şi inventive nu din perversitate, ci ca să-ţi arate că Te iubesc.
Pentru că în pat sunt îndrăzneți și inventivi  din perversitate, doar ca să-ți demonstreze cât de mult Se iubesc pe Ei, Virilii.
Pentru că fac toate treburile sâcâitoare şi mărunte din casă fără să se laude cu asta şi fără să ceară recunoştinţă.
Pentru că fac toate treburile sâcâitoare şi mărunte din casă ca să te facă să te simți obligată și recunoscătoare câte zile conjugale ți-o mai rezerva.
Pentru că nu citesc reviste porno şi nu navighează pe site-uri porno.
Pentru că revistele porno sunt pentru ei  o formă de elevație supremă. Și sunt toți niște Robinson Crusoi ai navigației pornoceanice.
Pentru că joacă şah, whist sau ping-pong fără  să le intereseze cine câştigă.
Pentru că joacă şah, whist sau ping-pong cu acel aer inefabil de scandalagii care nu știu să piardă.
Pentru că şofează prudent în maşini lustruite ca nişte bomboane, aşteptând să le admiri când sunt oprite la stop şi treci pe zebră prin faţa lor.
Pentru că şofează, ca niște scelerați, maşini dotate opțional cu noroaie laterale, aşteptând să îi admiri când îți taie calea cu fluierături mitocănești. Tocmai când treceai și tu pe zebră, ca o gazelă inocentă.
Pentru că nu se masturbează. (pentru că sunt vaccinate antirabic, nu turbează, nu mas-turbează, nici nu se. notă comicultural)
Pentru că se masturbează ca niște pitecantropi autosexuali, în timp ce femeile stau toată ziua cu mâinile la vedere.
Pentru că sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia şi proza lumii.
Pentru că se scrie pentru ei doar un sfert din poezia și literatura lumii. (Pentru că cititul e pentru ei o repetabilă povară. Sau că nu vrea ei să citească, de-aia…) Restul e literatură de așezat pe noptieră.
Pentru că poartă un război total şi inexplicabil contra gândacilor de bucătărie.
Pentru că tolerează, explicabil, gingășia gândacilor de bucătărie, când îi surprind bucățelind în haită feliile de cașcaval pané.
Pentru că în filme nu fac duş niciodată înainte
de-a face dragoste, dar numai în filme.
Pentru că în filme fac duş înainte de-a face dragoste, dar numai în filme!
Pentru că iau viaţa în serios, pentru că par să creadă cu adevărat în realitate.
Pentru că iau viața la mișto, ca niște infantilizați ai realității virtuale.
Pentru că nu se gândesc cum să i-o tragă tipului drăguţ pe care-l văd în tro­leibuz.
Pentru că sunt setați genetic să facă sex maniacal, enclavizat în orgii imaginare, cu toate femeile bune de coțăială din troleibuz.
Pentru că nu-ţi pun mâna pe fund decât în reclame.
Pentru că nu-ți pun mâna pe fund decât la coadă la morcovi, la ieșirea de la Hollywood Multisex și în parc, pe bancă, cu verigheta ascunsă pe furiș în buzunarul din dreptul inimii.
Pentru că nu le excită ideea de viol decât în mintea bărbaţilor.
Pentru că obsesia violului e inclusă genetic doar în ADN-ul bărbaților. ADN = Antropomorfism Dezaxat Neurotic (asta doar la bărbați!)
Pentru că au de fiecare dată orgasm. Pentru că dacă n-au orgasm nu îl mimează.
Pentru că n-au de fiecare dată orgasm. Și chiar dacă n-au orgasm, ei tot ejaculează. Pentru că sunt bărbați și n-au nevoie să mimeze că sunt femei !!!
Pentru că sunt femei, pentru că nu sunt bărbaţi, nici altceva.
Pentru că sunt bărbați, pentru că nu sunt femei, deși nimic nu mai e sigur după postarea asta.

Cu siguranță, femeile nu aveau nevoie de o asemenea alăturare. Ele nu sunt comparabile cu bărbații. Și întrebați orice femeie: ar prefera să nu fie comparabilă nici cu alte femei! Dar despre specia ”femeie-unicat” voi mai avea ocazia de a vorbi. 

Între timp, semnalez o reacție similară, publicată de Dragoș Bucurenci în ”The One”, despre care însuși autorul spune că este, citez ”unul dintre cele mai puțin neîndematice texte scrise de mine pentru o revistă glossy”.  L-am citit și mi-e teamă că sunt în dezacord cu negarea negației sale. Deși mai elaborat decât textul cărtărescian, cred că Bucurenci derapează uneori în zone teribiliste ideatic.

Avea și Freud dreptate. Misterul feminin devine cu atât mai cețos, cu cât încerci să te apropii mai mult de el.

(poate că nu este elegant ce am făcut, dar eu am considerat textul lui Cărtărescu drept un atac implicit la persoana bărbatului și o infidelă zugrăvire a naturii feminine)