vot

O, tempora! O, diaspora!

Publicat pe Actualizat pe


/  Și să tineți minte că Diaspora n-a fost a strămoșilor voștri, nu e a mea și nu e a voastră!
Nici măcar a lor. A diasporeicilor. /
Absolut din întâmplare, azi am privit mai atent pagina de start a site-ului dexonline.ro. Pe verticala dreaptă a homepage-ului, apare o rubrică ce pare a defini sociologic, dar și cultural, clientela DEX-ului: ”Cuvântul lunii”.
Pentru luna încă în curs, cuvântul cel mai căutat a fost ”diasporă”:
 
diaspora dex
Sociologic: nimic surprinzător. Românii atestați civic și-au ales președintele, iar anomaliile electorale din diaspora au impus trendul inclusiv în spațiul DEX-ului. 
Cultural: E limpede că mulți români nu știau ce înseamnă ”diaspora” înainte de a exploda mămăliga lângă ceau(r)nele străinătății. Iar după televizarea obsesiv-diasporeică a frustrărilor expatriaților noștri, mulți conaționali s-au năpustit spre DEX, să-nțeleagă și creierul lor ce se întâmplă cu românii din zona aia de conflict . . . cum îi zicea . . . Diaspora??? Culmea, cuvântul era chiar substantiv comun, cine s-ar fi așteptat ?! ( Cine spunea că televiziunea n-are rol formativ, ci doar in/deformativ ?!. . .).
M-apucă o duioșie inDEXorabilă. Păi, tot românu’ cu sfântu’ scaun la cap le-a zis la ai lui că pleacă la cules de căpșuni în Spania sau la spălat vase în Italia, nu în diaspora!. . . Iar la știri aflăm periodic despre românce arestate pentru prostituție în Italia, mai rar despre românce premiate ”magna cum n-aude” aproape nimeni despre știrile pozitive din diaspora. Că nici rating n-atrag, nici inimile de români nu se umplu cu sentimente tonic-patriotice gen ”nu le-a ajuns țara asta, ștoarfilii dracu’, a plecat la produs, așa le trebuie!”. . .
Prospectiv: vine decembrie. Încerc să intuiesc ce-o să găsesc pe DEX la Cuvântul lunii în seara de Revelion. Ce evenimente cu puternic impact social vor mai exploda luna următoare?
Să fie tot despre Johannis, care depune jurământul de președinte pe 21 decembrie ? Oare o să ”se” jure Klaus că e mai presus de orice suspiciune de incompatibilitate (detalii AICI)? Uite, ”incompatibilitate” poate fi Cuvântul lunii decembrie! Sau ”justiție”. Sau ”casație”.
Hmmm. . . sau să fie ceva de sezon. . . ”crăciun” . . . nu, p-ăsta îl știu aproape toți . . . 
Dacă aș fi un miliardar excentric, cinic și mizantrop ( trei sferturi din condiții deja le întrunesc, ghici pe care? 🙂 ) – aș inventa o  companie de telefonie morbidă, mi-aș pune brain-joggingul la treabă și aș invada mass-media cu o reclamă-capcană, promițând un bonus frizând promoția cerebrală: ”Abonează-te acum! Și Santa Klaus o să-ți dea gratis o vacanță de neuitat în Diaspora!”
Și să vezi din nou invazie pe DEX a românilor cu dragoste de învățătură, poate n-or fi citit bine prima oară: oare dDiaspora era o țară ideală sau o circumcizie* electorală??!!. . .
CIRCUMCÍZIE (electorală), circumcizii, s. f. Ritual electoral la unele partide social-înfumucrate, constând în suprimarea involuntară a propriului candidat la președinție. (Sursa: Ficționarul InDEXplicabil al Limbii Române)

______________________

(acesta nu a fost un advertorial dedicat dexonline.ro / a fost doar ultimul meu articol despre nimic pe 2014)

Antivot

Publicat pe Actualizat pe


/ continuarea articolului ”Singurul adevăr absolut(izat) despre campaniile electorale din România /

M-am învârtit câțiva ani printre politicieni.

Pe unii îi cunoșteam de pe vremea când încă nu erau politicieni.

Apoi, nu i-am mai recunoscut când au devenit politicieni.

Le-am descifrat orientările. Le-am constatat și dezorientările. Le-am cunoscut asistentele. Le-am cunoscut consilierii. Le-am cunoscut tangențial și câteva dintre amante (sunt buni și consilierii la ceva!). 

Odată, pe unul l-am chestionat  în legătură cu proiectul de lege pe care îl inițiase recent. Programasem întâlnirea cu o săptămână în avans. Timp berechet să își pună ordine-n idei și-n cuvinte până când ne vom fi întâlnit. Odată ajuns în biroul lui de deputat, după primele două întrebări l-am încuiat. A ales varianta ajutătoare – asistenta personală. O blondă platinată cu privire subînțelegătoare, cu fundul cât un fotoliu senatorial și sânii simulând impolitețea. I-a pus deputatului în brațe o copie a proiectului. Dar demnitarului tot i-a luat ceva timp să găsească articolele despre care îl iscodisem. Le-a citit cu luare aminte. Ca pentru prima oară. Incapabil să nuanțeze, să explice, să motiveze. Sic transit gloria P.N.Ț.C.D..

Altul percutase promițător, tot pe la Camera Deputaților, preț de vreo trei sferturi de mandat. O portavoce moderat-persistentă în favoarea IMM-urilor, de un liberalism contagios. Pâinea lui Dumnezeu, sarea în bucate și cuțitul în rană. Urma să candideze pentru un nou mandat de deputat, când i s-a publicat dosarul de fost colaborator al Securității.  A parcurs fulgerător toate fazele: s-a mirat, a negat, s-a resemnat. Din deputat reputat, s-a reprofilat în întreprinzător pensionat. Acum este o personalitate respectată în urbea natală.

Am cunoscut politicieni care au făcut câte 2-3 exchangeuri de partide în maxim doi ani. Politicieni care își bârfeau sinuos-abil colegii de partid, chiar de față cu ziariștii lingăi de funcții și de tacâmuri post-conferințe. Politicieni care au tutelat zeci de licitații publice măsluite. Politruci care în public se scuipau pe obraji, iar în dos se pupau ștregărește (”pe obraji”, nu ”în dos” – notă CC). 

Când ajungeam prea departe cu investigațiile, cei mai mulți reacționau cu sfidare implicită. Unii ajungeau la intimidare. Știau că sunt intangibili. Nedovedibili. Îi proteja Sistemul. Omerta. 

Alții, nu la fel de erectili psihic, deveneau extrem de ”expresivi”. Mă sondau cu priviri unsuroase, se foiau pe fotolii ca să-mi testeze receptivitatea la ”dialog”. Dacă mimam că le fac jocul, ajungeau în pragul negocierii tăcerii. Cu unul singur am ajuns  cu negocierea dincolo de limbajul corporal. Doar că n-am picat pe ”sumă”. Suma viciilor. Glumesc. N-am ajuns chiar la sumă. M-am fofilat și eu în fotoliu. Am devenit voalat, opac, aproape explicit ostil. La final, civilizat, ne-am împreunat mâinile. El, cu o strânsoare spastică. Eu, cu o scursură politică.

*

Nu politicienii sunt de vină (nu-i așa?!?). Mediul politic e, de fapt, patogen.

Ei, indivizii, ”homo politicușii”, se nasc curați. Tabula rasați. Apoi devin cooptați și  înregimentați. Finalmente, sunt îndoctrinați. Cu doctrina Puterii și a Banului. Singura mentalitate. Singura credință. 

Și nu există Partide. Există doar două entități brute, duplicitare și cvasi-spre-fals-antagonice: Puterea și Opoziția. O masă informă, dar compactă, de oameni cu identitate contrafăcută. Am scris-o deja, schematic în articolul anterior.

De aceea, pentru mine, spațiul politic este în carantină pe termen nelimitat. Iar cabina de vot este, deocamdată, ”no ComiCultural’s land”. 

 

VOTAT 1

 (articol dedicat alegătorilor fără aleși)

Singurul Adevăr Absolut(izat) despre Campaniile Electorale din România:

Publicat pe Actualizat pe


În România,

de 24 de ani,

există doar două deformațiuni politice:

Puterea și Opoziția.

Interschimb-abile,

interșantaj-abile

abomin-abile

și

mai ales

confund-abile.

 

( pentru varianta lungă a acestui articol aștept

250.000 de likeuri

de la cetățenii cu drept de VETO)

(CONTINUARE AICI)